De ceva vreme, pe oriunde ma plimb sunt cu ochii dupa lemne si crengi.
Daca pana si in Bucuresti am gasit o radacina din care am facut o lingura, va inchipuiti ce vad pe aici pe la noi, la tara la mamaie, pe dealuri ...:)
Intr-o zi (ca doar nu era noapte :P) ne-am dus la Arbanasi, ca stiam acolo un topogan de tabla sa se dea copiii pe el. Prin apropiere era un pin cu coaja rosie, si langa el, o creanga, probabil taiata pentru gratar si pana la urma nefolosita.
Sa vedeti ce a iesit din ea :)
Ziceam eu ca m-am indragostit de prun la un moment dat ... lemnul asta de pin a fost ca o gura de aer dupa ce m-am chinuit sa fac o lingura din nuc verde ...
A iesit bine pana la urma...
dar foarte neplacut a fost!
Credeam ca nu imi taie bine cutitul, imi ieseau numai scame,
ce sa mai zic ... lemn de nuc verde. Cred ca multa vreme o sa il ocolesc.
Revenind la pin ...
"Pinul de pădure, sau Pinus sylvestris, este unul din cele mai răspândite conifere din Eurasia" - (preluare de pe wikipedia)
A fost o reala placere sa cioplesc lemn de pin, lemnul este usor de prelucrat, moale si totusi surprinzator de dens. Taiam si ramanea stralucitor in urma cutitului, care .. culmea, era bine ascutit
Daca va apucati de cioplit, incepeti cu pin! :)
M-am cam intins cu vorba azi :) ... Va multumesc pentru atentie si va doresc numai bine!
Da frumos si miroase fain la cioplit!
RăspundețiȘtergereAsa e, miroase tare frumos :). Am mai patit asa cu un lemn de migdal. Il primisem cadou de la cineva si nu am dat asa mare importanta ... nu am retinut prea bine de ce era... El era destul de uscat, dar cand am inceput sa cioplesc, tot mirosea si nu imi dadeam seama de unde :)). Cand am dus nasul langa lemn ... el era vinovatul! :))
RăspundețiȘtergere