Da, cam strambe....
Dar am muncit cu drag la ele, pentru ca speram ca o sa iasa ceva.
Cel putin la cel mai micut, m-am tot apucat si lasat de el in vre-o 4 zile. Poate ca si de la uneltele mele neprofesionist ascutite, dar cu siguranta ca si de la lemnul de nuc, ce s-a dovedit de data asta foarte indaradnic, foarte foarte dur pe alocuri, de credeam cateodata ca nu o mai scot nicicum la capat. Parea ca nu se mai lasa scobit! Nici cu daltita, nici cu cutitul curb, nici cu o dalta mai lata, nici cu una mai ingusta ... cu nimic.
Intr-una din zile mi-am si scapat daltita in podul palmei, de rau ce a fost lemnul asta. Am incercat sa acopar taietura, dar poate se mai vede prin unele poze. E pe trecute totusi... am noroc ca se vindeca repede.
Si ce se vede de seamana cu o lingurita, e chiar o lingurita, de decor, ca e mult prea mica sa poata fi folosita altcumva.
Apropo de vindecarea ranilor ... tata are diabet saracul, si se zice ca e ereditar ... o sa continui sa cioplesc si asa o sa am mereu o metoda de verificare fara sa fac analize ... atata vreme cat se inchid ranile inseamna ca sunt bine.
Sper ca si tatal meu sa reuseasca sa treaca peste dificultatile ce le are acum din cauza acestei boli de care sincer eu nu m-am temut asa de tare, dar care, se pare, este cu adevarat periculoasa :(.
Iti doresc din tot sufletul sa te faci bine tata!
Cate un strop din sufletul tau gingas se afla in fiecare obiect pe care il creezi
RăspundețiȘtergere