Translate

joi, 24 iulie 2014

postare mai veche, poze noi

Completare cu poze .... la un text mai vechi

De mult nu am mai postat si m-am trezit si eu acum cand merge calculatorul ca Bunimelcul! Sau .. ca melcul mai bine zis, ca Bunimelcul e un melc iute si fashnetz. In fine ... acum e timp, hai sa il folosesc la maxim!
La acest calculator se pare ca nici nu am cablu sa descarc pozele :(
Sa incerc o descriere rapida totusi...
Aveam sa postez asa:
- o lingurita micuta miculutza din lemn de nuc, mai bine spus dintr-o aschie de nuc. Are cam 10 cm lungime si am ramas fixata sa ii fac coada ondulata ca un sarpe, mi-a iesit tare frumoasa :) ... maro inchis, cum este lemnul vechi de nuc ...



- o lingurita din lemn de par ... pe langa ea am mai rupt inca doua, obosisem si nu am mai reusit sa le salvez. Aceasta are coada dreapta si face un cot scurt doar la capatul de unde o tii cu mana - se duce (la un unghi cam de 70 de grade) spre stanga si are si un mic nodulet. Cupa ii este in 2 culori, maro-roscat si bej ... o frumusete :)


- inca o lingura de data asta din lemn de nuc, cu coada serpuita ... mi-a ramas gandul la lingura cu coada de sarpe pe care am dat-o ... si acum incerc sa reconstitui, dar nu mai iese nici una ca aceea! Aceasta are coada la final maro-inchis spre negru pe o bucata cam de 1 cm, restul e alba - bej, cu cupa putin colorata in acelasi maro-inchis pe ici pe colo.


- o lingura din lemn de nuc, cupa alba, coada cam 80% maro inchis. Ce e deosebit la aceasta lingura este ca are coada la capat spre in jos si se muleaza perfect pe mana dreapta, la baza degetelor mare si aratator.


Am mai facut eu asa ... inca una din lemn de maces ... lingurita pentru cafea a iesit .. si am dat-o cadou deja...



...inca una tot pentru cafea ... din lemn de prun ... asta va ramane in familie ...:)


duminică, 6 iulie 2014

Povestea lingurilor drepte si strambe din lemn

Linguri langa linguri....lingurite mai mici, mai mari :)


Cand ma intreaba cineva cati ani am zic "stai asa sa calculez! :)"
Timpul trece ... cine are vreme sa il urmareasca indeaproape?
Important e sa cunosti inceputul: 1979, daca cineva vrea sa calculeze... :)

Parintii mei erau tineri si pe la facultate, asa ca... m-a crescut mamaie!
Uite asa incepe povestea - la tara la mamaie!
La tara la mamaie este si acum cel mai frumos loc pentru mine!

Trist este ca mamaie a mai imbatranit si nu ne mai duce la prasila la porumb, asa cum ne facea cand eram mici.
Mamaie se trezea pe la 4 dimineata si facea scovergi (niste gogosi mari cat cratita), sa avem la noi, punea mancare in sacose si pe la 5-6 ne trezea si pe noi.
Deschidea usa sa intre aer proaspat (si rece:)) de afara si ne lua patura de pe noi :).
Nu era timp de stat la palavre, trebuia sa plecam, ca dimineata pe racoare puteai sa dai cu sapa printre porumbi, dar cand venea caldura mare ... nu mai aveai cum!
Asta era explicatia :) ... si acum ma distrez gandindu-ma.
Trebuia sa ne trezim, ca ne lua frigul fara patura :) Ne imbracam si plecam, vrand-nevrand :). Oricum era bine ca nu mergeam pe jos, ci cu masina lu` tataie.

Pe mine ca eram mai mare ma lasa tataie (tot mamaia se ruga de el, ca mie imi era rusine) sa ii conduc Moskvitch-ul rosu. Am gasit o poza pe net ... din pacate nu aveam pe vremea aceea aparat foto, dar arata exact ca cel din poza de mai jos:

Asa fericita eram .. pe drumurile de pamant, la volanul masinii ...:)
Pentru bucuria de a conduce bineinteles ca incercam si eu sa merit, praseam mereu un rand langa mamaie. Ea prasea mult mai bine si mai repede, o lua inainte, apoi intra si pe randul meu .. numai ce ma trezeam ca am 6-7 metri gata prasiti pe randul meu ... imi reluam locul langa mamaie si "da-i da-i, da-i da-i!" :) O vorba a lu`mamaie, alaturi de alta ... "haide, haide ca acu-i capul!". Ne incuraja si ea cum putea, chiar daca abia era inceput randul, ea zicea "haide, ca mai avem putin si acum il terminam!" :).

Fratele mamei mele era pe vremea aceea oarecum apropiat de noi ca varsta (vreo 14-15 ani totusi diferenta) si ne ducea cu el pe noi copiii, pe dealuri, la ciubotele, la ciuperci, la padure ... Ii era lui drag sa ne poarte dupa el si sa arate minunatiile din zona.
Pentru asta ii sunt recunoscatoare, dar intr-un fel care nu se poate descrie in cuvinte. Acum el e mai departe de noi, dar in suflet a ramas mult mult si bine cuibarit.

Acest unchi al meu pentru ca era baiat, evident, facea lucruri demne de un baiat:
...leagane prin pomi, din acelea cu sfoara si o bucata de scandura pusa in echilibru, care mai cadea din cand in cand de sub tine...
...gornete cu care se impusca prin porumb, pe deal, prin curte ... cu 2-3 prieteni-vecini...

..."inventase" si gornetele si cu bold in varf, cu care tragea la tinta in usa de lemn de la WC ...
...stia sa faca mici sobe in pamant, unde faceam focul si coceam porumb ...
...in excursiile noastre pe dealuri avea mereu un toporas cu ajutorul caruia facea arcuri cu sageti ...
...stia sa se dea pe schiuri si ma lua si pe mine ori in fata, ori in spate pe shiurile lui din lemn, facute de tataie...
...isi cumparase un cutit cu teaca din plastic ... maaaama, ce cutit!

Intr-o vara cand el era la scoala si statea in gazda la oras, eu si frate-meu am dormit vre-o saptamana cu mamaie in masina, pe deal, unde avea ea niste porumb de prasit.

Acel cutit cu teaca din plastic a fost arma mea de aparare in vara aceea ... dormeam cu el in masina si cand ieseam noaptea pe afara il luam cu mine negresit.
Doar ce putea sa ma apere un cutitas daca ar fi venit un porc mistret? Minte de copil!

Cred ca acel cutit a fost prima ulealta cu care am inceput sa cioplesc. Nu stiu sa zic ce varsta aveam .. oricum, tot in `79 eram nascuta :) Poate ca aveam totusi vreo 12-13 ani, ca era si frate-meu destul de prezent ... sa fi avut si el vre-o 7-8 ani

Introducerea a fost destul de mare zic eu ... povestea este oricum mult mai lunga si e in sufletul meu ... nu stiu daca ar interesa prea mult pe cineva ...

Concluzia e ca fiind unchiul meu figura marcanta pe langa noi astia mici, ne-am luat si noi dupa apucaturile lui, chit ca eu eram fata. Asa a fost, ce se mai poate schimba acum? :)

Trecutul e trecut, iar prezentul abia a inceput :)

In 2012 prin vara, nu stiu exact cum s-a declansat ... am hotarat ca vreau sa fac linguri din lemn.
Am fost cu mamaia la Sari, unde stia ea ca e un sat de lingurari. Era duminica, am gasit noi pe cineva, dar nu am putut sa vad cum se fac lingurile.
Am cumparat cateva .. in sfarsit ...
Am inceput sa le pictez cu motive traditionale, vazute pe niste magneti de pus pe frigider la niste mesteri populari. Au iesit cam asa ....

Apoi tot in 2012, in toamna, am fost pe platou la Sinaia si mergand noi printre jnepenii de acolo, am vazut un lemn interesant, pe care am inceput sa il cioplesc in mers, cu un cutit de prin rucsacul sotului meu. Semana cu un corn de vaca ...
 Apoi am mai gasit un lemn ... l-am cioplit si pe acela ... tot in mers .. si cu mici adaugiri din sfoara de canepa, a iesit ca un pumnal :)


Am mai luat eu ceva lemne de pe acolo, dar cum am uitat la nasi cutitul ... m-am oprit din cioplit, ca nu mai aveam unealta.

In acea iarna am continuat sa pictez linguri cumparate si am facut niste aranjamente cu piesa principala - lingura pictata plus ceva sfoara si alte bucati de lemn sau conuri de pin.


In 2013 prin primavara, dupa ce iarna, cand mergeam pe la mamaie, studiam lemnele de foc, m-am hotarat sa comand niste dalti.
Mai intai am privit la altii, care au fost asa de binevoitori si au pus filmulete pe internet (cel ce m-a inspirat puternic este miculmester), apoi m-am apucat si eu voiniceste.

Ca la orice inceput, nu au iesit prea bine din prima


 Erau enorm de mari... S-au mai si crapat ...


Le-am dat pe unele cu ceara de albine (de la mama)

Apoi .. dupa o perioada, am trecut la alt nivel - linguri cu care se poate manca ... deci mai mici decat primele, finisate cu smirghel si unse cu ulei de masline. Intai mai drepte
... Apoi mai strambe, de decor,

dar perfect functionale.  :)
Va multumesc mult ca ma urmariti! Incurajarile conteaza foarte mult
Toate cele bune va doresc! :)

vineri, 4 iulie 2014

toate ce le am azi si detalii noutati

M-am incumetat azi sa fac o poza tuturor lingurilor ce le am. Asa arata:


Bineinteles ca programul de care m-am bucurat ca pune watermark pe poze, si-a pus si el amprenta .. se vede ... asta e! Face treaba buna oricum.
Am mai facut in ultima vreme 2 lingurite din prun ...
Pe una din ele m-am gandit sa scriu un nume ... DANIEL ... Poate inspira pe cineva... :)



din mar...




Am mai facut si o lingura din pin
Am pus si niste sfoara de canepa la una de nuc...
Am avut asadar ceva activitate! :)

Ca o concluzie, cele din mar m-au incantat, se finiseaza foarte frumos. O sa mai fac, am niste lemn uscat de mar si sper ca va iesi ceva din el.
Va multumesc ca m-ati urmarit si azi si va doresc toate cele bune!

marți, 1 iulie 2014

lingura din lemn de pinus sylvestris

De ceva vreme, pe oriunde ma plimb sunt cu ochii dupa lemne si crengi. 
Daca pana si in Bucuresti am gasit o radacina din care am facut o lingura, va inchipuiti ce vad pe aici pe la noi, la tara la mamaie, pe dealuri ...:)
Intr-o zi (ca doar nu era noapte :P) ne-am dus la Arbanasi, ca stiam acolo un topogan de tabla sa se dea copiii pe el. Prin apropiere era un pin cu coaja rosie, si langa el, o creanga, probabil taiata pentru gratar si pana la urma nefolosita.
Sa vedeti ce a iesit din ea :)



Ziceam eu ca m-am indragostit de prun la un moment dat ... lemnul asta de pin a fost ca o gura de aer dupa ce m-am chinuit sa fac o lingura din nuc verde ... 
A iesit bine pana la urma...



dar foarte neplacut a fost!
 Credeam ca nu imi taie bine cutitul, imi ieseau numai scame, 

ce sa mai zic ... lemn de nuc verde. Cred ca multa vreme o sa il ocolesc. 

Revenind la pin ... 
"Pinul de pădure, sau Pinus sylvestris, este unul din cele mai răspândite conifere din Eurasia" - (preluare de pe wikipedia)

A fost o reala placere sa cioplesc lemn de pin, lemnul este usor de prelucrat, moale si totusi surprinzator de dens. Taiam si ramanea stralucitor in urma cutitului, care .. culmea, era bine ascutit



Daca va apucati de cioplit, incepeti cu pin! :)
M-am cam intins cu vorba azi :) ... Va multumesc pentru atentie si va doresc numai bine!