Translate

luni, 29 decembrie 2014

3 obiecte nepostate la vremea lor

M-am agatat acum cateva saptamani de un ciot de salcam. L-am taiat de pe arborele cazut la pamant, poate din cauza vantului, probabil cu radacinile inca prinse in sol, dar cu un viitor destul de incert. 


A iesit aceasta lingurita, pe care cu siguranta nu o voi mai decora cu nimic. Asa ramane!









 e putin stramba ... a iesit asa din pricina lemnului. Am studiat putin strambaciunile care au iesit de-a lungul timpului si desi credeam ca ce e stramb spre dreapta e bun pentru stangaci si ce e stramb spre stanga e bun pentru deptaci, nu e chiar asa, ci tocmai invers. A fost o surpriza pentru mine :)

Deci cu aceasta se poate manca lejer un iaurt de exemplu, daca ai obiceiul sa mananci cu mana dreapta. Daca  ai obiceiul sa mananci cu mana stanga, se poate si asa, putin mai greu totusi ... Tind sa cred ca din cauza curburii, dar poate e doar pentru ca eu sunt dreptace si nu imi e la indemana sa fac mai nimic cu stanga :) ... 
... sau poti sa o asezi frumos pe un perete ... agatata de un cui sau de un lingurar - in poze se vede, are si o sfoara de canepa data cu ceara, tocmai pentru a fi agatata.


Daca tot a venit vorba de agatat ... asa arata o lingura agatata de fundita, cu ghirlande de stelute asezate in echilibru.
Aceeasi lingura ... si pe spate... 
 si pe fata...


si inca un obiect din lemn de cires ... 


la cutit ma refer ... intre timp i-am facut si o gaura sa pot trece o bucata de sfoara prin lama sa




Ei ... cam astea au fost noutatile, pe care nu am avut timp sa le postez mai devreme... si or mai fi si altele, de care oi fi uitat eu intre timp ... :)
Un an nou fericit va doresc!







sâmbătă, 20 decembrie 2014

oameni de zapada

Surpriza! :) Vine Craciunul! 

Colinde peste tot, cadouri ... bucurie in asteptarea celor dragi, la care te-ai gandit de multe ori, cu mare dor.!.. Acum chiar poti sa ii vezi, sa ii strangi in brate, sa le arati... cu o imbratisare calda si lunga, ca ti-a fost foarte foarte dor de ei!

Alta dispozitie! Asta e clar!
Lemnul are alta valoare acum!
Pui un lemn pe foc, te uiti la el cum e cuprins incet incet de flacari, vezi jarul din soba ... are niste culori atat de frumoase ... parca te hipnotizeaza si greu iti desprinzi privirea!

La o asa atmosfera, gandurile se intorc cu incapatanare spre copilarie. Spre dealul pe care il urcai cu greu, ca zapada era mare, sania grea, caciula pica mereu pe ochi, parca nici nu era a ta! Poate ca nici nu era a ta! Ca a ta... poate era inca uda, de la tura de dimineata! :)
La oamenii de zapada pe care incercai sa ii faci, dar care nu ieseau niciodata ca in desenele din cartile de la scoala...
Ce sa faci om de zapada, tu, un botz de pui de om?
Cu manusi nici nu ieseau bulgarii! ... ca zapada era afanata, nu se presa bine! ... 
Fara manusi imediat iti inghetau mainile...

 ... oamenii de zapada cred ca raman in amintirea fiecarui copil, ca ceva imposibil de realizat. Tocmai de aceea, ca adult, iti place asa de tare sa faci un om de zapada. Ca acum chiar poti! Ai si lopata ... poti sa te folosesti de ea, ca acum ai si forta sa o ridici!
Si ce bucurie are copilul tau cand vede ca omul incepe sa semene a om! ... dar ce bucurie ai TU! Una pentru ca cel mic e fericit, rade, incearca sa te ajute... dar si alta, ca acum chiar poti sa il faci! Uite-l! Chiar iese! :) Bulgare mare, bulgare mijlociu, bulgare mic ... nas de morcov, ochi de carbune, nasturi, matura ... am uitat ceva? ... Oooo! .. Da, am uitat cratita! :) 
...Sau sa ii punem palaria lui tataie?! Ooooo!!!... :)
 .. cred ca nu se va supara! Cand eram noi mici s-ar fi suparat, dar acum are mai multe, nu se mai baga de seama daca lipseste una!
 ... si apoi... de multe ori zice ca nu mai are timp sa le poarte. Eu sper si ii doresc din toata inima sa le mai poarte, mult si bine! Sa fie sanatos!

Si uite asa, unii dintre noi raman copii, pana la o varsta ... mai de adult sa zicem! Ne ajuta bunicii sa ramanem nepoti in continuare! Ne credem inca mici, speram sa ii mai tina sanatatea, sa ii mai tina o superputere pe pamant, printre noi. Sa mai vorbim la telefon, sa ii mai auzim cum ne mai povestesc una alta ... cu aceeasi caldura, cu aceeasi voce linistita, cu bucurie ca ne aud macar, desi de vazut ... nu putem sa ne vedem asa de des.
Si acum vine si Craciunul... sarbatorile de iarna...zile in care suntem toti mai liberi, putem sa mergem sa ii imbratisam, sa le uram multi ani sanatosi! Se bucura! Stiu asta! Nici nu stii ce sa le duci cadou ... cel mai mare cadou cred ca esta acela ca te vad. 

Pentru cei care inca mai au bunici, parinti ... sper din toata inima sa ii aveti sanatosi.
Pentru cei care nu sunt prea bine cu sanatatea, sper din toata inima sa se insanatoseasca, sprijiniti de toata dragostea ce le purtati.
Pentru cei care ii au doar in suflet, sper din toata inima ca acolo unde sunt, sa va vegheze si sa fie fericiti ca ii pomeniti, va ganditi la ei, ii stimati.
Tuturor va doresc sarbatori fericite si sanatate alaturi de cei dragi! 

.......................................................................................................................

Nu as fi vrut sa iasa o postare trista, dar cred ca a iesit putin ... imi cer scuze pentru asta!

O sa incerc sa mai salvez ceva din ea.


Am vazut niste filmulete despre cum sa desenezi diverse lucruri si mi-a ramas in cap o idee pe care ieri seara m-am apucat sa o pun pe hartie. Pentru ca nu stiam cum o sa iasa, am inceput sa desenez pe o hartie ce nu imi mai trebuia ... pe spate are niste text ... din fericire nu se vede asa de tare :)

Daca ma apucam sa fac pe o foaie buna, probabil ca nu reuseam sa desenez asa. 
De regula asa se intampla, nu? Cand omul are emotii si vrea sa iasa bine, nu iese! ... 
Sunt convinsa ca sunt multe exemple ... la basket sa zicem ... dai cos dupa cos ...dupa cos ... mai si ratezi, dar de obicei dai bine, cand exersezi. Dar cand e vorba sa joci cu adevarat ... de emotii, nu iti vine sa crezi din ce pozitii ratezi. Sau o prajitura ... care de regula e floare la ureche de facut ... cand ai musafiri, sunt mari sanse sa nu iasa. De ce? ... de emotii, de oboseala pe care ti-au produs-o emotiile?

Imi aduc aminte ca intr-un an, de ziua mea, mama a vrut sa faca o placinta ... si cand sa o intoarca, sa se coaca bine si pe cealalta parte, a scapat-o pe jos :) ... Nu mai stiu ce s-a petrecut dupa aceea ... cred ca mai facuse si alte prajituri si ne-am descurcat fara placinta :)... se intampla asa, cand vrei sa iasa prea bine. Asta e! :)

Deci .. asa si cu desenul meu, nu imi vine sa cred ca a iesit asa :)
O sa mai incerc si altele ... acum ca mi-am luat avant! :D

necolorat ...
 colorat ...

Sarbatori fericite inca o data va doresc! :)
Cu drag,
Roxana

marți, 16 decembrie 2014

cap`sor de calut sau cauc?

M-am distrat la maxim pana am reusit sa ajung la forma finala a acestui cauc din lemn de nuc. Nu exagerez, peste 2 saptamani l-am avut un minte, in vise, nu puteam noptile sa adorm gandindu-ma ce dalti sa mai folosesc pentru a reusi sa il scobesc... lemn foarte uscat, dur ... mi-a scos sufletul!
Dar apoi mi-am revenit :)
Acum desigur, ma uit cu drag la el




Cea mai mare dilema a mea a fost urechea. Am studiat diverse pozitii ale urechilor, daca alegeam sa o fac in cadrul aceleiasi bucati de lemn, iesea un cal furios. 

Poza aceasta am luat-o de pe un pagina care descria diferite comportamente cabaline si legatura acestora cu limbajul trupului. Daca pe cineva intereseaza ... eu recunosc, nu ma pricep deloc la cai, asa ca nu stiu cat de relevanta este acea pagina.

M-am gandit chiar si sa i-l trimit lui Mihai Hadaruga (http://hadarugart.weebly.com) sa ii faca el din cupru o ureche ... am renuntat insa din cauza stresului de a nu fi terminat caucul... m-am gandit ca trebuie sa astept prea mult pana il vad gata.

Pana la urma... ca sa vedeti si de ce nu arunc eu capetele de lemn de 5-6 centimetri ce raman de pe la linguri... am gasit o bucata mica de lemn de nuc, pe care nu a trebuit decat sa o crap si sa tai doua colturi ca sa iasa urechea. 

La sistemul de prindere m-am chinuit putin, dar pana la urma a iesit multumitor, desi ... nu mai este "cioplitdintr-obucata" :) ... este prins cu o bucata mica de sarma, careia i-am facut un micut melc pe o parte, sa arate bine si pe cealalta parte un "j" 


Pana sa ajung aici mi-am mai cautat ceva poze pe net, sa vad cum arata de fapt o fatza de cal, ca nu prea aveam habar cum arata botul, cam cat de lung trebuie sa fie, pe unde sta asezata urechea....
In fine, am incercat tot ce am putut sa iasa bine. 
Eu sunt multumita, desi sunt contienta ca sunt sculptori adevarati care fac exact ce trebuie ca sa iasa perfect.
Eu am avut noroc... lemnul a facut 99% din treaba. El a avut aceasta forma, acel "ochi" pus exact unde trebuie ca sa imi inspire imginea unui cap`sor de calut :)


Ma gandeam ieri ca daca ii faceam si niste coarne, putea sa iasa fara probleme ren :))


Apropo de ren, am gasit ieri povestea lui Rudolph :)

... poate vreti sa va uitati cu copilul... copiii ...
Mie mi s-a parut dragut, deci nu m-am uitat chiar la tot :P (mai sunt parti muzicale ... pe care poti doar sa le asculti si tot intelegi suficient).

Inchei aici, dorindu-va din suflet, un Craciun Fericit alaturi de cei dragi!




sâmbătă, 13 decembrie 2014

stelute din coaja de portocala

Nu pot spune ca e o idee orginala, pentru ca nu este.

Dar pentru ca mi s-a parut fenomenal de frumoasa, mai ales acum ca vine Craciunul si suntem mai sensibili la prostioare dragute de decor :) (spun asta cu mare drag :)...) , va prezint ce mi-a iesit mie din cojile de portocale:



Stelute, inimioare si ...pe acoluri si alte forme ...

Mai intai am incercat sa decojesc bucati cat mai mari de coaja...

Cand am vazut ca s-au strans cateva, mi-am luat inima in dinti si m-am apucat de desenat si de decupat.

La desenat m-am descurcat singura ... am facut forma de stea pe care am invatat-o prin clasa a I-a, cu 5 colturi. Tare ma mai mandream atunci ca stiu asa minune :) ... daca ar fi sa gasesc ceva caiete din vremea aceea, sunt convinsa ca pe multe din ele as avea placerea sa admir stelute de felul asta :)

La decupat a fost alta poveste ... la un moment dat a venit si fiu-miu si mi-a luat foarfeca, sa taie si el. Asa ca am ramas eu sa desenez, ca mai erau o groaza de coji... asa ca, aveam ce face!... Dupa ce s-a plictisit el de decupat ... ce sa fac? .... am continuat eu :)

Totul a fost o mare mare placere, de la mancatul portocalelor, care au fost foarte foarte zemoase si acre(a se citi "total pe gustul meu"), pana la privitul cu drag la siragurile de forme portocalii atarnate de calorifer.

Apropo de portocale ... nu am inteles niciodata de ce ar vrea cineva sa cumpere "portocale f.f.foarte dulci" de pe tarabele din piata. Nu zice nimeni cat sunt de zemoase ... doar cat sunt de dulci :) ... in sfarsit, nu conteaza asa de mult. Important este ca acum in preajma Craciunului, toata lumea cumpara portocale, care cum nimereste, mai dulci, mai acre, mai din Grecia, mai din Turcia ... Apropo si de provenienta, dupa parerea mea cele din Grecia sunt mult mai bune decat celelalte. 

Daca aveti Metro prin oras, va recomand sa cumparati de la ei, ca provenienta este scrisa pe cutii si de regula este adevarat ce scrie acolo. Plus ca fata de piata sau de alte supermarketuri, sunt de regula mai ieftine. Nu m-a platit nimeni sa le fac reclama, doar ca am lucrat o vreme la un Metro si mai stiu si eu cate ceva... Cu toate astea, e foarte posibil sa fie gresit ce zic eu, ca .... in timp, lucrurile se pot schimba, si nu intotdeauna in bine.

Revenind la subiect ... dupa ce formele sunt facute, se ia un ac cu ata .. eu am avut de ales intre neagra si alba ... usor de ales! :) .... si se trece la insirat. Eu am incercat initial sa trec acul printre partea portocalie si cea alba, dar e destul de greu si nu se merita. In final am intepat fiecare coaja de 2 ori ...  Cred ca in poze se va vedea destul de clar, nu mai incerc sa explic in cuvinte pentru ca nu imi iese :)


Asa aratau proaspete ... 

Dar dupa ceva vreme, mai ales ca sunt pe calorifer, se usuca si arata asa:


Mie imi plac foarte foarte mult. Imi pare rau ca nu am mai avansat cu facutul pozelor. In realitate arata mult mai bine. :) 
Trebuie doar sa aveti incredere, si sa va apucati de treaba.
Dupa cum am spus, chiar si copiii pot participa fara probleme. Nu taie ei prea bine, dar merita sa ii lasati. Secretul este sa fixeze varful foarfecii in punctul final (asta pentru stele) si apoi sa stranga fara grija. Daca incearca sa taie aproape de incheietura foarfecii, 99% o sa taie si varfurile stelelor... pentru ca e greu si pentru un adult :)

Sper ca v-ati apucat deja de treaba! :)
Va doresc spor si ...
Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!
:)



miercuri, 10 decembrie 2014

curs de fotografie cu ... lumanare din coaja de clementina

Am avut marele noroc sa dau peste un curs de fotografie, care la prima vedere pare putin incomplet, desi are peste 30 de reviste cu explicatii si fotografii. 
Totusi, oricat de incomplet ar fi, tot ar trebui sa avansez  puternic daca il pun in practica (bineinteles, dupa ce il citesc :)...)

Subiectul de ieri si de azi a fost o lumanare, facuta dintr-o jumatate de coaja de clementina - jumatatea de la codita mai exact... cea care, daca lucrezi cu deajuns de multa grija, si pe deasupra ai si noroc, iti ramane cu partea albicioasa din centrul fructului pe post de fitil.

Ce sa zic, mare greutate nu pot spune ca este, doar trebuie avuta mare grija pentru ca este destul de fragila coaja de clementina, spre deosebire de coaja de portocala ... de ce zic asta? ... pentru ca de fapt am vazut intr-un filmulet cum cineva a facut o lumanare dintr-o jumatate de coaja de portocala. Eu daca nu am avut portocala, am incercat cu ce am avut si ... a iesit si asa :)

O sa pun un link la finalul postarii pentru cine doreste sa vada filmuletul.

Acum voiam de fapt sa scriu cate ceva despre ce am invatat din cursul despre care ziceam ...

blitzul face rau in cazul de fata, fotografia a iesit aiurea
Fara blitz pare ceva mai bine, dar o alta problema este fundalul, care este prea incarcat si distrage atentia ...
 Pe un fundal simplu ... dar totusi nu e cea mai nimerita culoare...
 Am incercat si pe negru, dar contrastul prea mare are un efect cu adevarat inestetic
 cand in sfarsit fundalul parea ok...
mi-a venit ideea sa incerc in intuneric total :)
... nu este cea mai buna fotografie posibila, ... dar cred ca sunt pe drumul cel bun


 am mai incercat si in seara asta, tot modificand setarile aparatului ... a trebuit sa tai putin din partea de jos pentru ca am varsat niste ulei si nu arata asa de bine pe cat m-am asteptat.

In speranta ca ati "gustat" incercarile mele, as vrea sa va spun si care sunt cele mai importante idei din curs. Asadar ... 
1. o buna fotografie are un subiect clar - oricine se uita la fotografie vede imediat subiectul;
2. o buna fotografie simplifica - include numai acele elemente care atrag ochiul catre subiect si exclude sau diminueaza acele elemente care ar putea atrage ochiul, indepartandu-l astfel de subiect.

Chestia e ca asa la prima vedere se intelege, dar daca nu aprofundezi, treptat pierzi din vedere. Cursul asta bate apa in piua tocmai sa ii intre bine in cap cursantului ... imi place :)


Filmuletul promis este la urmatoarea adresa:

Toate cele bune va doresc!
Craciun Fericit!
:)