sâmbătă, 20 decembrie 2014

oameni de zapada

Surpriza! :) Vine Craciunul! 

Colinde peste tot, cadouri ... bucurie in asteptarea celor dragi, la care te-ai gandit de multe ori, cu mare dor.!.. Acum chiar poti sa ii vezi, sa ii strangi in brate, sa le arati... cu o imbratisare calda si lunga, ca ti-a fost foarte foarte dor de ei!

Alta dispozitie! Asta e clar!
Lemnul are alta valoare acum!
Pui un lemn pe foc, te uiti la el cum e cuprins incet incet de flacari, vezi jarul din soba ... are niste culori atat de frumoase ... parca te hipnotizeaza si greu iti desprinzi privirea!

La o asa atmosfera, gandurile se intorc cu incapatanare spre copilarie. Spre dealul pe care il urcai cu greu, ca zapada era mare, sania grea, caciula pica mereu pe ochi, parca nici nu era a ta! Poate ca nici nu era a ta! Ca a ta... poate era inca uda, de la tura de dimineata! :)
La oamenii de zapada pe care incercai sa ii faci, dar care nu ieseau niciodata ca in desenele din cartile de la scoala...
Ce sa faci om de zapada, tu, un botz de pui de om?
Cu manusi nici nu ieseau bulgarii! ... ca zapada era afanata, nu se presa bine! ... 
Fara manusi imediat iti inghetau mainile...

 ... oamenii de zapada cred ca raman in amintirea fiecarui copil, ca ceva imposibil de realizat. Tocmai de aceea, ca adult, iti place asa de tare sa faci un om de zapada. Ca acum chiar poti! Ai si lopata ... poti sa te folosesti de ea, ca acum ai si forta sa o ridici!
Si ce bucurie are copilul tau cand vede ca omul incepe sa semene a om! ... dar ce bucurie ai TU! Una pentru ca cel mic e fericit, rade, incearca sa te ajute... dar si alta, ca acum chiar poti sa il faci! Uite-l! Chiar iese! :) Bulgare mare, bulgare mijlociu, bulgare mic ... nas de morcov, ochi de carbune, nasturi, matura ... am uitat ceva? ... Oooo! .. Da, am uitat cratita! :) 
...Sau sa ii punem palaria lui tataie?! Ooooo!!!... :)
 .. cred ca nu se va supara! Cand eram noi mici s-ar fi suparat, dar acum are mai multe, nu se mai baga de seama daca lipseste una!
 ... si apoi... de multe ori zice ca nu mai are timp sa le poarte. Eu sper si ii doresc din toata inima sa le mai poarte, mult si bine! Sa fie sanatos!

Si uite asa, unii dintre noi raman copii, pana la o varsta ... mai de adult sa zicem! Ne ajuta bunicii sa ramanem nepoti in continuare! Ne credem inca mici, speram sa ii mai tina sanatatea, sa ii mai tina o superputere pe pamant, printre noi. Sa mai vorbim la telefon, sa ii mai auzim cum ne mai povestesc una alta ... cu aceeasi caldura, cu aceeasi voce linistita, cu bucurie ca ne aud macar, desi de vazut ... nu putem sa ne vedem asa de des.
Si acum vine si Craciunul... sarbatorile de iarna...zile in care suntem toti mai liberi, putem sa mergem sa ii imbratisam, sa le uram multi ani sanatosi! Se bucura! Stiu asta! Nici nu stii ce sa le duci cadou ... cel mai mare cadou cred ca esta acela ca te vad. 

Pentru cei care inca mai au bunici, parinti ... sper din toata inima sa ii aveti sanatosi.
Pentru cei care nu sunt prea bine cu sanatatea, sper din toata inima sa se insanatoseasca, sprijiniti de toata dragostea ce le purtati.
Pentru cei care ii au doar in suflet, sper din toata inima ca acolo unde sunt, sa va vegheze si sa fie fericiti ca ii pomeniti, va ganditi la ei, ii stimati.
Tuturor va doresc sarbatori fericite si sanatate alaturi de cei dragi! 

.......................................................................................................................

Nu as fi vrut sa iasa o postare trista, dar cred ca a iesit putin ... imi cer scuze pentru asta!

O sa incerc sa mai salvez ceva din ea.


Am vazut niste filmulete despre cum sa desenezi diverse lucruri si mi-a ramas in cap o idee pe care ieri seara m-am apucat sa o pun pe hartie. Pentru ca nu stiam cum o sa iasa, am inceput sa desenez pe o hartie ce nu imi mai trebuia ... pe spate are niste text ... din fericire nu se vede asa de tare :)

Daca ma apucam sa fac pe o foaie buna, probabil ca nu reuseam sa desenez asa. 
De regula asa se intampla, nu? Cand omul are emotii si vrea sa iasa bine, nu iese! ... 
Sunt convinsa ca sunt multe exemple ... la basket sa zicem ... dai cos dupa cos ...dupa cos ... mai si ratezi, dar de obicei dai bine, cand exersezi. Dar cand e vorba sa joci cu adevarat ... de emotii, nu iti vine sa crezi din ce pozitii ratezi. Sau o prajitura ... care de regula e floare la ureche de facut ... cand ai musafiri, sunt mari sanse sa nu iasa. De ce? ... de emotii, de oboseala pe care ti-au produs-o emotiile?

Imi aduc aminte ca intr-un an, de ziua mea, mama a vrut sa faca o placinta ... si cand sa o intoarca, sa se coaca bine si pe cealalta parte, a scapat-o pe jos :) ... Nu mai stiu ce s-a petrecut dupa aceea ... cred ca mai facuse si alte prajituri si ne-am descurcat fara placinta :)... se intampla asa, cand vrei sa iasa prea bine. Asta e! :)

Deci .. asa si cu desenul meu, nu imi vine sa cred ca a iesit asa :)
O sa mai incerc si altele ... acum ca mi-am luat avant! :D

necolorat ...
 colorat ...

Sarbatori fericite inca o data va doresc! :)
Cu drag,
Roxana

Les sculptures