Aveam de ceva vreme ideea sa le scot pe toate din cutie si sa le aranjez cumva. Imi era si mie dor sa le vad .. pe unele facute mai demult, cu amintiri de la tara, de la mamaie, tataie ... Sunt convinsa ca datorita acestor amintiri imi sunt dragi, ca altminteri ... cu cat ma uit mai mult cu atat mi se pare ca nu sunt cine stie ce.
Asta cu siguranta din punctul de vedere al cuiva care nu stie de amintirile mele :).
In ultimul timp am mai lucrat cate ceva, dar nu am mai avut forta sa si scriu. Am adunat tot felul de lemne, incerc sa mai fac curatenie, ca vine primavara si sunt totusi cam multe stranse ... incurca pe afara pe unde le tin. Zic sa le transform in ceva util si placut si sa pot apoi respira in voie ... sau sa intru iar in panica, la gandul ca nu mai am ce ciopli. :)
Am mai dat din ele... unei doamne care mi-a dat o ratza din lemn, cu roti si cu labutze ... I-am zis doamnei ca o sa fac o lingura din ea, ca era cam dezmembrata si ajunsese la gunoi. Dar uitandu-ma mai bine la ea, desi nu e galbena ca ratza mea adevarata din copilarie, pe care am iubit-o asa de mult ... care mergea dupa mine prin curte oriunde m-as fi dus, care dormea noaptea pe geaca mea (de ajunsese plina de gainatz) si pe care mi-a furat-o caragazta ... mi-a fost mila de ea sa o stric.
Are acelasi zambet de ratza ... e aproape reparata acum .. nu-i mai cade roata, ca am batut eu un cui si al completat pe interior si cu un dop de plastic .. mai are nevoie doar de un bat mai lung in spate, ca sa o poti impinge si ea sa lipaie fericita :). E minunata dupa parerea mea, desi ciocul poate eu l-as fi vazut altfel ... mai rotunjor cumva ... oricum, eu nu stiu sa fac ratze ... ar fi fost chiar pacat sa o stric.
Si cum ziceam ... ca am mai dat din ele ...
Am mai dat o lingura unei doamne care de fapt mi-a platit-o .. o lingura din lemn de nuc, in doua culori .. zicea doamna ca o sa i-o dea sotului ei, ca implineau 6 ani de casnicie si stia ea sigur ca se va bucura ... sotul fiind ghid undeva la munte, pentru turistii care doreau sa invete despre flora spontana a locurilor, in special despre plantele medicinale. M-am bucurat asa de mult de poveste, ca pe langa un breloc pe care i-l dadusem inainte, asa, de drag ... (ca si doamna respectiva sculpta ... chestii mult mai avansate, nu intru un detalii), i-am dat si inca o lingurita tot din lemn de nuc, cu coada ondulata, maro inchis ... cu toata inima i-am dat-o si apoi a 2-a zi am primit si eu cadou o mica floricica din lemn ... imi pare rau ca nu o am acum sa o pozez ... e in masina, nu ma duc nici in ruptul capului sa o iau ca e frig afara si noapte :).
Mai aveam si cele doua linguri ale lui Calin, din lemn de salcam, facute cu mare drag, initial destul de stresata fiind sa gasesc lemn, dar pana la urma sper, aproape pe masura asteptarilor actualului proprietar. Ca sa nu para exagerat ce voi scrie in paragraful de mai jos, de Calin (http://www.stejarmasiv.ro/), pe care totusi nu il cunosc personal, ar fi cazul sa mentionez ca, am dat intamplator in cautarile mele pe internet, incercand sa gasesc cat mai multe informatii despre ce ma interesa pe mine - lemn, chestii din lemn, prelucrarea lemnului in general. Din cate imi amintesc i-am scris un email, in care l-am rugat sa se uite putin si pe blogul meu, in speranta ca va gasi ceva interesant ... ma gandeam eu atunci, destul de impertinenta pana la urma ... dand buzna in viata omului ... Acum ma gandesc mai bine la cei pe care i-a promovat Calin ... cat de mari sunt ... cat de priceputi, ce obiecte nemaipomenite ies din mainile lor ... stiu ca nu ma ridic la nivelul lor, dar ii multumesc sincer lui Calin pentru articolele pe care le-a scris despre mine si pentru atentia pe care mi-a acordat-o.
Da ... deci ... cam astea completau actuala colectie, dar fara ele ma simt parca si mai fericita, stiind ca au ajuns la niste oameni care mi-au umplut sufletul de bucurie. Cu siguranta ca imi voi aminti de acesti oameni mult si bine, cu atat mai mult cu cat, pentru siguranta, i-am mentionat aici. Cine stie cum ajungem ... sa ne lase memoria vreodata? :)
Si acum sa va arat si lingurile (si caucele, si cutitele) ... ca de la ele pornisem....
Despre fiecare am o poveste, dar nu mai insist in seara asta ... poate imi gasesc timp alta data sa le scriu ... pentru mine ar fi interesant :)
Am uitat dar nu e tarziu nici acum sa mentionez ca pe peretele de deasupra canapelei pe care am asezat obiectele din lemn, se afla inca 7 linguri, puse pe un fel de lingurar din lemn de corcodus ... sunt sigura ca exista si o postare despre acest lingurar pe undeva ... o sa imi fac timp sa adaug un link in viitor.
In rest ... am mai facut si niste poze mai detaliate pe ici pe colo ... sper sa va placa.
Multe multe si bune ganduri tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu