Povestea linguritei din lemn de mar

Aceasta lingurita are o poveste speciala :)

Nu stiu cum fac ... cand ma gandesc la poveste iese bine, apoi cand e vorba s-o scriu nu stiu cum sa mai incep, cum sa mai continui si ... ma blochez.

De adevarata este adevarata aceasta poveste, nu inventez, ca nu am fost niciodata inventatoare de povesti. Nici macar cand ma intreba tata despre ceva ce stiam ca am facut gresit nu reuseam sa inventez ceva. Doar stateam cu capul in jos si taceam :)). 

Intr-o zi l-am intrebat pe fiu-meu de ce a mazgalit cu pixul gentuta in care isi ia mancare la el. Si el... foarte senin initial mi-a zis ca asa a gasit-o. Am insistat .. zicand .. "Aaaa.. cineva ti-a mazgalit-o deci?". Si el a continuat foarte senin .. ""Da, cred ca "X". "Siiiigur..." zic eu, in momentul in care imi dau seama ca el se tot uita la papuci ... :).

Deci... asa cum faceam eu, facea si el, se uita in jos si ii cam pierise si seninatatea :). 

Nu stiu .. de la o vreme nu ma mai supar pe el ca e asa de scumpic, imi e asa de drag ca a mai crescut si ma inteleg bine cu el ... Face si taekwondo ... ce pozitie ... ce lovituri de picior drept ....

Nu mai zic de ce constiincios isi face temele ... ce inmultiri, ce scrisori ... imi e drag de el de nu mai pot!

Cred ca e si de la faptul ca mananc banane  .... destul de des ... cica au potasiu, sau magneziu .. sau si una si alta .. dar una din ele contribuie la o stare de bine si un sistem nervos foarte relaxat .. nu te mai supara mai nimic :)))

Va recomand :)

Eu numai o mama draguta sunt de cand cu bananele .... si zambesc amintindu-mi ce imi mai stralucea si mie prin minte cand eram mica .. in materie de prostii :)

Sa revin la povestea linguritei, ca nu mai inchei in veci daca o iau asa pe langa. :)

Cum ziceam, lingurita din lemn de mar are o poveste speciala, ca incepe mai demult ... de cand un puiut de mar goden a fost plantat de mamaie intr-un cold al gradinii, langa grajd. 

Mamaia Viorica, ca asa ii zicem, a fost dintotdeauna o mare iubitoare de fructe. Acum sa fim seriosi ... cui nu-i plac fructele? 

Dar ea a avut ceva aparte... Gradina ei este plina plina de pomi fructiferi. 

Si nu a fost de la inceput conceputa ca o livada, ci de-a lungul timpului, a tot plantat si altoit pomi tineri in plus fata de cei ce erau deja in gradina.

Sau ...in locul celor ce imbatraniti, plini de scorburi si invinsi de vreme, ce ne-au incalzit in serile de iarna, cand inca eram mici si stateam cu nemiluta la tara la mamaie.

Prevad ca se va lungi povestea ... :)

Nu imi pasa ca ma repet ... e blogul meu si imi permit. M-a crescut mamaie si am iubit-o mult. Acum o iubesc si mai mult ... si nu ca nu ma mai pune la treaba cum facea cand eram mica. 

Parca nu putea sa ma vada stand ... "Du-te si tu sa aduci o mana de buruiana la gaini" ... sau..."Du-te pana la coana preoteasa si zici Saru`mana, m-a trimis mamaie sa ii dati si ei masina de tocat". 

Ce aiurea e creierul unui copil! Sunt sigura acum ca nu era chiar asa ... adica mai aveam si timp de joaca .. dar eu asa imi amintesc.

Adevarul era ca mergeam si foarte des pe dealuri pe unde avea ea pamant semanat cu porumb. Porumbul asta ne cam manca toata vara .. ca era prasila intai .. pana se terminau toate locurile, ca avea cel putin 3 pe care mi le aduc aminte .. incepea prasila a 2-a. 

Apoi incepeau prunele cred ... strugurii ... si mereu era cate ceva de facut.

Nu pot sa uit ... cat de tare ne bucuram eu cu frate-meu cand ploua si ne nimeream pe acasa .. ca pe ploaie nu mai faceam treaba. Ieseam pe strada si jucam tenis cu o minge fosta de piele, care nu mai avea de fapt decat foarte foarte putin din invelis, dar sarea de minune prin baltile ce se formau de la ploaie. :)

Deci ... era sarbatoare cand ploua si nu stiam cum sa stam mai mult. Muream de ciuda ca la un moment dat oboseam si trebuia sa intram in casa ... ne schimbam ... si incepea alta treaba.

 Ori de spart nuci, apoi de ales miejii, ori de curatat cartofi, sau ceapa ... ori .. cine mai stie ce, ca muuulte treburi mai sunt la o casa de om harnic asa cum e mamaia mea. 

Nici acum nu s-a linistit, ca e batrana ... tot timpul trebaluieste cate ceva.

Iar m-am indepartat de poveste .. 

Incepusem ca lu` mamaie tare ii placeau fructele. Si pomul care mi-a facut cadou creanga din care am facut lingurita, era un mar golden, pus de mamaie, alaturi de altii 2 din spatele casei. 

Ani la rand acesti meri ne-au incantat cu fructele lor, se faceau mari si cat 2 pumni pusi alaturi si erau asa de dulci si bune .... tineau pana in februarie ... zic eu acum ... sau ce zic? ... cred ca si pana la Pasti cateodata!

Tin minte de un Pasti, nu mai stiu ce an ... a inceput seara sa fulguie .. si mai tarziu sa ninga de-a binelea, eram in culmea bucuriei noi copiii ... am tot iesit din jumatate in jumatate de ora si am aproximat zapada ce se depunea pe o masa ... 

"Oaauuu!! .. mamaie, stii cat s-a depus? Uite atata de mult!!" si aratam intre palme 5, 10, 15 centimetri de zapada. 

Eram fericiti cum nu se poate, ca dimineata nu puteam sa ratam o iesire pe deal cu sania. :)

Da ... ce ziceam?

 De Pasti ... da, frumos a fost de Pastile acela! Sau cel putin noaptea .. ca ningea asa de frumos, linistit ... abundent ... pana dimineata s-a depus cred de 30 de centimetri. 

Nu mai stiu cu sania cum a ramas atunci ... teoretic la 30 de centimetri de zapada nu prea mergeau saniile .. ca nu erau de plastic cum sunt acum. 

Aveam una de metal si una de lemn facuta de tataie. 

Cea de metal nu avea nici o sansa ... in schimb cea din lemn avea talpi late de 3 degete ... cu mult mai buna ... dar chiar nu imi amintesc daca am mai iesit pe deal sau nu. Presupun ca nu ... ca nici prea multa zapada nu e buna la sanius.

Oricum ... imi aduc aminte si ceva de pe timpul zilei ... vedeam acum bine zapada, se oprise ninsoarea, era alb peste tot dar .... tot nu se compara cu magia unei ninsori pe timp de noapte!

Nu zic, poate fi frumos si cand ninge ziua  ... dar cand ninge noaptea ...e total total de poveste! 

Cand vezi fulgii aia mari la lumina stalpului, pe fundalul acela intunecat, poti sa experimentezi o fericire maxima! 

Esti doar tu si fulgii! 

 Nimic nu mai intervine intre tine si ei! Lumina de la stalp doar te ajuta sa ii vezi mai bine cum se pravalesc inspre ochii tai fascinati. Poti si sa scoti limba, sa prinzi cativa :) ... nu e nici un pericol! Daca m-ar auzi fiu-meu spunand asta .... ar sari repede in sus "Si mie de ce imi zici ca nu e bine sa mananc zapada?" ...Stai, stai, nu sari asa! Ca nu e totuna! Sa musti din zapada nu e la fel cu sa prinzi 2-3 ... 10 fulgi! :)

As stii ce sa ii explic, dar cu siguranta ca mi-ar lua ceva vreme ... si pornisem sa povestesc despre lingurita acum.. si nu mai ajung la capat. :)

Asa deci .... cu merele ...mai si cadeau pe jos incepand de vara ... tot facea mamaie placinte, sau mai faceam eu compot... pana toamna, cand ajungeam sa le culegem. Buni meri au fost merii astia pusi de mamaie ... 

Merii golden ..:)

Si acum mai stau "in picioare" .. deci si-au mai rarit productia si arata cu mult mai batrani fata de cum ii stiam eu cand eram mica. ... 

Cum ziceam ... creanga a provenit de la cel de langa grajd ... fostul grajd, ca acum nu mai are mamaie vacuta. Cu vacuta e alta poveste ... o sa o scriu si pe aceea candva. :)

Trebuia sa plecam o vreme de acasa (acum, ca suntem adulti avem si noi un loc unde stam..) si o aveam pe Tzutzulina ... o minune de caine labrador, fetita .... ca de la Fetita ii ziceam Titza .. Tzutzu (ca lui nasu ... si in prezent lui fiu-meu ... ca toti suntem o familie mare, cu nasi, catel, copil, mamaie ... nu mai stii ce e de capul nostru cateodata) ... Tzutzulina, cu si mai mare drag, ca e o desteapta si o pacoste de catzel cateodata :).

Unde sa o lasam noi pe Tzutzu cat suntem plecati? O vecina a zis ca nu-i posibil sa instrainam animalul, are ea grija de caine. 

Dar cum sa o lasi asa ... in curte o gramada de vreme singura? Am inteles, ii da mancare tanti Cornelia, dar toata ziua singura??

 ... Hai cu ea la mamaie!

Hai cu ea la mamaie ok, dar unde?

Ne calculam noi, ne gandim ...unde altundeva decat pe locul in care mamaie, prevazatoare, tocmai pusese pe un nene sa toarne ciment, sub o leasa veche, in care initial tinuse porumb iar acum mai tinea vara pui? Bun .... mutam leasa, ca nu e asa de grea .. putin mai spre stanga si facem un tarc pentru Tzutzu, chiar sub marul golden de langa grajd.

A durat toata ziua costructia tarcului, avea tataie niste laturoi de brad, au pus stalpi, au pus plasa, au intins sarme ... ce sa mai!!

A iesit un tarc minunat!

Pe masura ce lucrarile se desfasurau, cu mamaie, tataie si sotul meu, eu nu prea imi gaseam locul. A venit totusi si vremea mea cand au constatat ca o creanga din marul golden incurca rau toata treaba. 

Atunci am aparut si eu in peisaj, cu o mare dorinta de a ajuta si cu un fierastrau. Am taiat cu mare grjia creanga - intotdeauna ma uit sa tai curat, sa nu las aschii si nu sa incurc bietul pom care mai are de trait si de rodit sper multi ani de aici inainte. 

Dupa ce am intrat in posesia acelei crengi, nu am mai avut ochi decat pentru ea. Oricum nu mai aveam si eu loc pe langa toti cei implicati in realizarea tarcului, asa ca m-am pus pe o buturuga (din acelea pe care le gasesti din belsug in orice anotimp la tara la mamaie) si am inceput sa studiez lingura ascunsa in creanga.

De ce zic lingura? ... Pentru ca am inceput o lingura. Pe parcurs a devenit lingurita, pentru ca lemnul fiind plin de seva, s-a crapat fix la jumatatea cupei, pe lung. Deci ... dintr-o cupa de lingura, am reusit sa scot doar o lingurita.

Nu stiu cat a tinut in ziua aceea lupta mea cu lingura de mar ... m-am pierdut total, fascinata de structura lemnului, de nodurile ce le avea, de ideile ce imi veneau cu privire la forma, poveste ...

Oricum nici tarcul nu s-a terminat in ziua aceea, nici lingura mea. Pot sa explic aici, ca sa nu uit ... dupa ce e finisata cu cutitul, urmeaza sa fie lasata putin sa se zvinte... poate fi o zi, doua, apoi trebuie smirgheluita, cu smirghel mai aspru, apoi mai fin ... apoi lustruita putin cu o bucata de carpa, apoi data cu ulei de masline ... E de durata :)

Imi aduc aminte ca am fost dezamagita ca s-a crapat, aveam in minte o imagine si e frustrant cand vezi ca se naruie toata munca ta.

Dupa ce am stat si am privit cu necaz ... mi-am facut curaj sa visez altfel. "Ce-ar fi daca fac eu o cupa mai mica aici unde lemnul este solid? Ar trebui sa mearga .. Sa vedem ce iese!" mi-am zis ... :)

Si asa am facut! Din jumatate de cupa de lingura cu coada, am regandit o lingurita, cu coada lunga si cu noduri :).

............

La coada nu am avut emotii, ci doar munca multa. Am vrut musai sa pastrez doua noduri ... unul la mijloc ...

 si unul la capatul cozii:

Si cand ma incapatanez sa pastrez noduri ... iese spectaculos, e adevarat, dar si munca este pe masura. 

In jurul unui nod dai cu cutitul intr-un sens ... pana la un punct merge bine. Apoi de la acel punct mai departe, se fac aschii.

De ce? 

Pentru ca la nod fibrele sunt amestecate, strambe, converg catre centrul nodului.

 Deci ... mare atentie! 

Dai cu cutitul incet, treptat ... ai destula rabdare, ca doar faci cu placere ce faci, dar ... nu stiu cum se intampa si scapi cutitul putin mai jos de locul in care ti-ai propus sa te opresti.

Daca ai facut greseala sa nu te opresti la timp ... scoti niste aschii de toata frumusetea!

 Nu-i nimic!

 Se repara! 

Rasucesti lingura, te asezi mai bine pe buturuga, cauti un punct de sprijin si reincepi.

 Dai usor, parca merge mai bine acum, dai de 4-5 ori, zici ca ai scapat cu bine si iar scapi cutitul si scoti aschii in cealalta parte, care era deja aproape finisata!

Off... nodul asta!

Dar si incapatanarea mea e mare!

De la capat! 

Rasucesti lingura, iar iti cauti punctul de sprijn, te cocosezi si mai mult, incerci sa elimini orice lucru care ti-ar putea distrage atentia si incepi din nou!

Cam asta inseamna un nod ... pe care il tot ocolesti si de jos in sus, si de sus in jos, si de la stanga la dreapta  si de la dreapta la stanga .. si te tot sucesti in jurul lui pana te ia durerea de cap uneori. 

Dar cand iese ... :) ... ei ... cand iese bine ... :) Ce mai zici? 

O frumusete de nod! 

Sau inca unul:

Da ... ce sa mai zic? Am zis o gramada! 

Tot niste poze sa pun mai bine ... (le-am schimbat :)..)

Ok, inca nu am terminat!

O prima concluzie este ca aceasta lingurita imi aduce aminte de multe. 

Printre altele ... cand in final i-am aratat-o lu` mamaie a parut incantata, dar mi-a zis ca nodul din capatul cozii nu ii place :) ... "- Ei..." zic ... "Tocmai la el m-am chinuit o gramada si chiar vreau sa il las acolo!" :)

Apoi ... am muncit mult la ea, pe cand altii munceau la tarcul pentru catzel ... plus smirgheluitul ... 

...E din marul plantat de mamaie....

....Are tot felul de noduri care in trecut au fost crengi, crengute, poate chiar muguri de rod ... 

Chiar! Cum ar fi o lingura cu un mar adevarat crescut pe coada ei? :) 

Cine se pricepe in Photoshop? ... ;)

Cred ca o sa inchei aici ... in sfarsit! Dar nu inainte de a raspunde la o eventuala intrebare ... "Ce pret are aceasta lingurita?"

Vazuta de mine, aceasta lingurita are o mare incarcatura emotionala si nu sunt sigura ca as vrea sa ma despart de ea.

Dar pentru a putea merge mai departe sunt constienta ca ar trebui sa mai si vand din produsele pe care le fac... 

M-am gandit asadar la un pret care pentru mine ar insemna ca felul de munca pe care am ales sa il fac are valoare. 

Sper ca majoritatea veti intelege de ce atat si nu mai putin.

Va doresc numai bine, spor la treburile ce le aveti si o viata frumoasa!

Pretul pentru aceasta lingurita din lemn de mar, lucrata manual este de 80 de lei.