Semnatura

Mihai Hadaruga mi-a zis de mult sa imi fac o semnatura pe linguri. M-am tot gandit si eu asadar la lucrul asta dar nu prea stiam ce si cum sa fac efectiv.

A trecut o gramada de vreme ... si intr-o zi acum de curand, mi-a zis si tata acelasi lucru. 

Greu tare imi merge capul cateodata ... Daca astept cate un an si ceva o idee de felul asta nu stiu unde o sa ajung pana la urma. :)

Tata mi-a zis ceva de o sarma incalzita, cumva .... am cautat pe internet, m-am sucit, m-am invartit ... pana la urma la aparate de pirogravura am ajuns. Ideal ar fi fost sa am ceva ca o stampila, am sperat vre-o 3 zile ca o sa pot sa imi fac eu stampila dintr-un banut, pe care mi l-am lipit de degetul aratator cu superglue ca sa il pot aplatiza prin smirgheluire. Nu recomand metoda, pentru ca banutul se incinge destul de repede si operatiunea trebuie intrerupta des. Sa nu mai spun ca atunci cand simti caldura este deja putin cam tarziu, devine mai degraba o senzatia de arsura. Plus ca am crezut ca o sa se dezlipeasca si putina piele (n-a fost cazul, am scapat ieftin).

Deci ... dupa ce am vazut cateva filmulete despre aparate de pirogravura home made, prima incercare a fost sa imi fac o stampila (o dovada de incapatanare clara :)).

Bineinteles ca banutul meu nu a devenit stampila, pentru ca asa cum am incercat eu sa gravez pe el nu a mers.

M-am orientat in final catre aparatul de pirogravat, dupa ce am incercat 2 incarcatoare ce s-au dovedit prea slabe, al 3-lea de 12V, 5A a mers!!! Iuhuu! :)

Detalii complete despre acest instrument puteti gasi in videoclipul care m-am inspirat:

mini pyrography tool

Asa arata al meu:

Are un ac de cusut in centru, fixat cu un cuisor fara floare si tesit pe o parte si pe lateral un bold prins cu ... nu stiu acum sa le spun .. benzile de plastic flexibil cu care se prind cablurile.

Realizarea acestui instrument de pirogravat a necesitat o munca si o determinare greu de imaginat. Asa cum ziceam, cu cele 2 incarcatoare ce nu au mers, apoi cu acul de seringa ce se topea pur si simplu din cauza ca incarcatorul meu scoate de 2 ori si jumatate mai multi A decat exemplarul folosit in video...

Daaaar...

rezultatul a meritat tot efortul :)

Pornind de la schema semnaturii (care dupa fiul meu, seamana cu sigla postei ... m-a uimit sincera sa fiu, observatia lui)

,

... pe linguri a iesit asa:

1. Ro de la Romania, pentru ca in Romania am familia, mama, tata, frate, bunici, matusi, unchi, verisori si verisoare ... si oricat de frumos ar fi prin alte parti, gandul la familie si prieteni adevarati nu ma lasa sa indragesc nici o alta tara.

2. lingura cu coada stramba, simbol care as vrea sa ma insoteasca in calatoria mea prin aventura cioplitului, pentru ca mi-a venit in mod natural imboldul de a face asa ceva, si abia apoi am vazut ca mai sunt si altii prin alte parti ale lumii care creeaza in acest stil

3. Rox - prescurtarea de la numele meu, Roxana, pentru care le multumesc parintilor. Nu ca e numele meu, dar e chiar dragut :)

Voiam sa specific inca o data ca semnatura este facuta prin pirogravare manual, de aceea poate una e mare, una putin mai stramba ... dar cu mare drag :)

Cam asta ar fi ... de acum asa imi voi semna lucrarile... de ar fi sa insemne ceva peste timp ... ;)

Va multumesc daca ati avut placerea sa cititi ce am scris aici si va doresc numai bine!