Vine iarna, se apropie sarbatorile ... se apropie Craciunul!!!
Nu stiu voi ce ziceti dar .. se simte miros de zapada chiar! Poate am eu nas de caine ...mai sensibil asa ... dar mie chiar mi se pare ca miroase a zapada! :)
Chiar daca ne prefacem ca suntem adulti, chiar daca de mult nu mai asteptam cadouri de la Mos, ba chiar am transmis mai departe si copiilor, ca Mosul poate ca exista la Polul Nord, dar cadourile .... nu poate sa le dea personal, (de frica sa nu ne creada mai tarziu mincinosi), nu se poate sa nu ne emotionam la gandul unei zapezi cazute intr-o noapte, cea mai frumoasa noapte a copilariei poate!!!
Nu stiu cum nu dormeam la ora aia, dar am vazut cum a inceput sa ninga, incet, incet ... fulgi mici, timizi, usori .... apoi mai mari, mai desi, mai grei, mai de incredere!
Intai s-au albit peticele de iarba ....apoi masinile, si in final trotuarele. Si asta s-a intamplat chiar sub ochii nostri de copii fascinati, ce nu ne mai puteam dezlipi nasucurile de geamul rece.
Nu e minunat si aproape incredibil? Puteam noi oare sa fim atata timp atenti la temele de la matematica, sau ne puteam noi concentra atat de mult sa scriem frumos pe caietul de caligrafie? Poata ca unii copii reuseau, dar cred ca eu ma aflam printre ceilalti :).
Si totusi cum se face ca ninsoarea mi-o amintesc perfect? Cum oare am putut sa privesc atata timp pe fereastra, fara sa ma plictisesc?
Este oare o amintire reala? Sau poate toate amintirile se amesteca si se sudeaza cu desenele din manualele de clasa primara, in care vedeam copii fericiti cu sanii, aruncand bulgari sau construind oameni de zapada cu gurile pana la "urechi"?
Si chiar de ar fi asa! Mi se pare totul minunat! Acei scriitori care au reusit sa pastreze amintirile frumoase din copilarie si au scris despre ele pentru generatiile de dupa, acei talentati desenatori care au pus toata dragostea si fericirea lor in ilustrarea textelor despre iarna.... Da, am mai zis, si repet! Mi se pare totul minunat!
Am pierdut multe de-a lungul timpului .... de la placerea de a juca remy, pana la hohotele de ras de la comedii ... dar acum, cu o oarecare maturitate, sper din tot sufletul sa nu pierd fericirea care ma cuprinde atunci cand din nori gri, (apropo, nu vad nici o problema la aceasta culoare) incep sa curga fulgi albi de zapada.
Si daca peste toate, mai ai si un copil cu care sa te indemni .... succesul este garantat! Emotia se instaleaza, magia incepe, fericirea de a privi fulgii se transforma in imaginarea unui dans la care participi si tu alaturi de ei!
Sunt atat de multi incat incepi sa urmaresti unul, apoi treci cu privirea la altul, fara sa iti para rau ca primul s-a lipit deja de pamant sau poate ca deja l-ai calcat cu ghetele.
Toti se transforma in patura aceea alba, despre care in curand ma astept sa ma intrebe copilul, de ce i se spune "patura" :).
Si daca avem noroc si nu se instaleaza gerul prea repede, acelasi ger pe care nu-l simteam cand eram mici .. sau poate de care ne fereau mamaile, tintandu-ne in casa ocupati cu cine mai stie ce boabe de fasole, de porumb, jucand tintar sau citindu-ne povesti .... cum ziceam, daca nu se instaleaza gerul, ziua urmatoare putem sa ii facem pe ei, oamenii de zapada, atat de frumosi, atat de duiosi, atat de dragi, creaturi ce rezista doar in conditii in care noi nu rezistam prea mult fara haine cu adevarat groase.
Acesti oameni de zapada minunati, sunt printre putinele motive care au mai ramas sa-mi incante gandurile despre iarna. Ca in rest ... sania ca sania! .. daca nu e prea solida iti e frica sa n-o rupi, bataia cu bulgari .. daca n-ai manusi, nu iti e prea bine, schiurile-s pentru adulti curajosi, priceputi si cu bani de drum si de cabana ... a mai ramas ceva de zis? :)
Cu siguranta mai e si, poleiul, mersul greu cu masina ... tot lucruri de adulti, pe care copiii nu le baga in seama in bucuria lor imensa legata de ninsoare.
Ce bine ar fi sa ne pastram aceste mici bucurii! Ce bine ar fi sa conteze mai mult decat banii si cadourile scumpe, decat lego, robotii, papusile, pistoalele ... parfumurile, vacantele si tot ceea ce ne invata altii ca ar trebui sa apreciem!
Ar fi frumos sa ramanem simpli, macar in anumite momente, fermecatoare prin natura lor ... sa deschidem ochii sa le vedem in toata splendoarea! Acum ... cine poate poate, cine nu .. asta e! Sa fim sanatosi cu totii si sa ne bucuram de ce avem!
Cam asta e cu ei! Sunt convinsa ca orice fiinta are o varianta proprie de a descrie iarna, dar oamenii de zapada sunt in orice poveste despre acest anotimp.
Acum.. sa revin putin la lucruri mai palpabile ... am sa va arat creatiile:
Oameni de za..lemn de tei (stanga) si de cires (dreapta) - amandoi facuti de mine, nu mai mari de un deget mare de mana. La primul, cel din stanga nu m-am orientat prea bine si ... caciula, baticul, broboada .. e din piele.
La cel din dreapta am reusit, nici eu nu imi dau seama cum, sa ii fac o caciula veritabila de dac, tot din lemnul ce ii formeaza trupul. Deci .. in afara de nas care este din scobitoare, omul de za-lemn de cires pot sa ma laud ca este dintr-o bucata :).
Aici se vede mai bine ca au nas.
Apoi...
Oameni de za ...sosete purtate de fiu ... foarte foarte purtate chiar... dar la momentul fauririi oamenilor, foarte foarte curate.
Cel din stanga e facut de mine iar cel din dreapta de fiul meu. Sosetele nu sunt albe, ci sunt bej, pentru ca l-am lasat pe el sa le aleaga si nu am avut obiectii.
Sunt umpluti cu pufuleti de spuma (daca or fi existand asa ceva, cu acest nume).
Tot ce am prezentat aici este facut de mana, cu instrumente clasice.
Sper ca v-au placut si v-au inspirat.
Va doresc din suflet "Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu