Am primit in seara asta povestea despre lingurita in lemn de nuc.
Pe scurt, am incercat mai demult, sa fac un fel de concurs de povesti, pentru o lingurita din lemn de nuc facuta de mine.
Nu am avut prea mult succes, pentru ca nimeni nu s-a incadrat in timpul pe care l-am stabilit, sau .. mult mai precis ... nu am primit nici o poveste, nici in acel interval de timp, nici dupa ... pana azi, cand ... Cristina Beatrice Preda mi-a trimis povestea scrisa de ea.
Pentru cine nu stie cine este Cristina, o sa citez o scurta prezentare pe care am gasit-o pe site-ul www.eintegral.ro:
"Cristina Beatrice Preda, autoare a șase cărți pentru copii, este elevă în clasa a XII-a. De când a descifrat tainele scrisului și ale cititului a început să țeasă povești. Treptat, a devenit o pasiune. A lansat prima carte pe când avea doar 13 ani, participând la prezentări de carte în librării, școli și grădinițe. Poveștile ei au morală, iar personajele sunt văzute prin ochi de copil, ceea ce le oferă o candoare deosebită. Deși este o tânără în afirmare, Cristina Beatrice Preda este câștigătoare a numeroase concursuri de creație literară."
Ok, acum ca toata lumea e informata cat de cat, sa nu mai lungesc vorba, o sa va las sa cititi ce a putut Cristina sa scrie despre o lingurita din lemn de nuc:
"Linguriţa Miezul-Iubirii
Se înseră şi în atelierul meşteşugarului. Vasele, coşurile şi lingurile de
lemn proaspăt făurite se retraseră în dulap, întâmpinate de curiozitatea lacomă
a celorlalte. Domnul Sertar le prezentă protocolul rafturilor, apoi le
conduse galant spre camere, urându-le un somn odihnitor. Un singur obiect nu
îşi găsea pacea şi dădea rotocoale holului: o linguriţă din lemn de nuc.
-Bună seara! Mă scuzaţi că vă deranjez din nou, dar...mi-aţi
analizat situaţia? îi vorbi temător sertarului.
-Nu! De câte ori să îţi amintesc că nu pot obliga nicio lingură să îţi
cedeze din lemnul ei? Eşti mică! Acceptă asta! tună conducătorul.
-Însă…
-Noapte bună!
Împinse uşa cu putere. Sărmana linguriţă se ghemui într-un colţişor şi se gândi ce soluţii mai avea. Deunăzi,
îşi rugase surorile să îi mai dăruiască lemn pentru a se înălţa, dar niciuna nu
se arătase dispusă. Se mândreau cu bogăţia lor scorţoasă.
Deodată, pătura de alături începu să foşnească. Un coş îşi făcu loc printre
paturi şi se duse spre linguriţă:
-Eu sunt Coşul
din Răchită. Te pot ajuta. Vin din Lumea Nucilor şi sunt magic. Însuşi Nucul
Înţelepciunii m-a trimis să te iau într-o
călătorie care te va îndruma cu prisosinţă.
-Cum pot avea încredere în tine?
întrebă ea, scărpinându-şi fruntea. La urma urmei, tot un străin eşti...
- Ca să nu mai ai îndoieli, ţi-am adus şi un bilet semnat de stăpân. Poftim!
Linguriţa citi rândurile cu voce tare şi se intimidă. Cum era posibil să
primească tocmai ea scrisoare de la Nucul Înţelepciunii, venerat de toată suflarea
lemnoasă?
“Te-am urmărit de când te-ai născut şi îţi cunosc nemulţumirea. Vom
încerca să o rezolvăm împreună, iar dacă nu...ne vom resemna împreună. Coşul te
va purta în ţinutul meu, unde vei afla răspunsul. Să nu întârzii!
Pentru
cea mai mică lingură din atelier,
Nucul Înţelepciunii”
Fără să mai zăbovească, linguriţa sări în coşuleţ şi îl urni. Acesta se clătină de trei ori şi dispăru într-un nor de
praf fermecat.
Zburau deasupra unui peisaj anost, de toamnă
arsă. Frunzele se înclinau ca nişte sălcii ruginii, confecţionând cu formele
lor trandafiri înnodaţi în parfum de aramă.
-Wow! Sunt reali? se interesă linguriţa,
apucând un vraf de petale.
-Desigur! Sunt pitici, dar atât de
graţioşi...se auzi o voce groasă din spate.
Până şi frunzele renasc prin delicateţea lor. Bine ai venit la noi!
Când oaspetele se întoarse, îl întâlni pe Nucul Înţelepciunii. Talia
impozantă, nodurile proeminente ale crengilor şi fruntea prin care dansau vădit
fel şi fel de cugetări îi demascau inteligenţa străveche.
-Bine v-am găsit! Ce onoare să vă cunosc! se codi lingura, tulburată
de emoţie.
-Onoarea este întotdeauna de partea mea! Mai
cu seamă că toţi invitaţii din Lumea Nucilor sunt aparte.
Aceasta pufni.
-Eu? Aparte? Sunt scundă şi săracă în aptitudini. Nu mă pot apleca aidoma
frunzelor elastice.Vă respect, dar cred că aţi greşit când m-aţi poftit aici.
Nu aparţin împrejurimilor.
Nucul Înţelepciunii îşi mişcă sprânceana, distrat.
-Hmm...de ce îţi pui piedici de una singură? Cine a spus că nu te poţi
adapta? Sunt atâtea şi atâtea...
-Nu! Nu! Fragilitatea mă înfrânează. Din cauza ei nu mă fac utilă.
Coşul din Răchită bodogăni, dar stăpânul îl întrerupse cu o privire
încruntată, revenind la ezitarea linguriţei:
-Mă laşi să te contrazic? Vino cu mine! Vei fi uimită!
Derutată de sclipirea neobişnuită din ochii nucului, consimţi să dezlege
cât mai repede misterul.
Dincolo de toamna care se garnisi în culori fade, descoperi un palat imens,
cu ziduri late, înveşmântate în lemn fin. Pe coloanele adiacente trona marmura
albă ca un fir de zăpadă legănat de obrazul unui copilandru, iar faţadele se
împurpurau în scânteia ceremonioasă a lunii.
-Aici staţi dumneavoastră? bălmăji lingura, absorbită de priveliştea
ravisantă.
-Întocmai! Şi vreau să îmi ţii casa în mână! Hai să o iei! o chemă
enigmatic Nucul Înţelepciunii.
-Poftim? Este grea! Mă va storci! se
indignă, surprinsă de cerinţă.
-Nu te mai văicări! Încearcă! Altminteri, nu vei
învăţa niciodată!
Coşul mustăci, iar biata linguriţă se apropie de clădire cu o grimasă
smerită. Ce se va întâmpla cu ea?
-Acum, sus! continuă nucul mai abitir ca la
început. Ridic-o!
Lingura atinse marginile şi...surpriză!
Palatul se zgudui din temelii şi se micşoră într-o secundă, parcă topit de
nesiguranţa ei. Din interior ieşi un miez de nucă. Apoi, o grămăjoară.
-Când am adunat miezul de nucă, era stângaci, completă Nucul Înţelepciunii.
Nimeni nu i-ar fi dat şansa de-a construi ceva, darămite un palat de
soi.
-Este la fel de mărunt. Nu s-a schimbat nimic, constată
linguriţa, trecându-şi degetele pe corpuşorul plăpând.
-Poate. Însă, dragostea şi încrederea pe care le-am împachetat în
sufletul lui au determinat crearea operei maiestuoase. Iată, este suficientă o
licărire pentru a evolua. Trebuie doar să cauţi steaua potrivită.
Fericirea se rostogoli pe obrajii senini ai lingurii:
-Asta înseamnă că...pot fi şi eu specială?
-Eşti deja. Uită-te cu atenţie! Ai
o inimă scrijelită în mijloc. Nu ai observat-o mai devreme? zâmbi poznaş Nucul
Înţelepciunii, solicitându-i coşului oglinda.
-Nu… recunoscu învinsă aceasta.
Într-adevăr, inima conturată în interiorul lemnului clipocea asemenea
stâncilor în diamantul mării. Nucul îşi scoase din toc un stilou şi defini
liniile, turnând la final pudră de iubire.
-Gata! De astăzi, îţi vei răspândi lumina pretutindeni. Te vei
numi...Linguriţa Miezul-Iubirii!
-Felicitări! Felicitări! ţopăi într-un picior coşul. Ştiam că te vom salva.
-Vă mulţumesc...murmură lingura, încă sub efectul magiei.
Da, pentru ea Nucul Înţelepciunii şi Coşul din Răchită au reprezentat cu
adevărat evadarea din cochilia în care teama de-a fi altfel o închisese. Lăsa
în urmă un sac cu tristeţe, dar îmbrăţişa Universul cu speranţa unei armonii
eterne."
...............................................................................
Pe mine m-a impresionat profund ... i-am zis ca e magica si in timp ce vorbeam cu ea, mi-am si facut comanda de Povești cu mămici și tătici pe http://eintegral.ro/povesti-cu-mamici-si-tatici
Aveti grija ca celelalte sugerate de site ca fiind din aceeasi colectie, nu sunt scrise de ea ... eu m-am grabit sa comand pe toate si apoi am aflat ca m-am pacalit.
Am vorbit apoi cu Cristina si mi-a zis ca doar doua mai are tiparite .. celelalte s-au terminat.
Deci .. pentru cine va fi asa de impresionat si va dori sa comande cartile ... cea de-a doua se numeste Scrisoare pentru Mos Craciun si o gasiti la
Pentru mine presimt ca va fi o mare placere sa le citesc!
Toate cele bune va doresc!
Si ... Multumesc mult de tot Cristina!!!!
:)
(Ce imi mai place sa pun zambilici pe peste tot! Azi am vazut o masina gen Tico, ce avea un zambilici pe spate. Ma gandeam cum sa fac din lemn ceva ... asemanator :)... )
:)
(Ce imi mai place sa pun zambilici pe peste tot! Azi am vazut o masina gen Tico, ce avea un zambilici pe spate. Ma gandeam cum sa fac din lemn ceva ... asemanator :)... )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu