Translate

luni, 23 noiembrie 2015

Oameni de za...sosete si oameni de za...lemn

Vine iarna, se apropie sarbatorile ... se apropie Craciunul!!!

Nu stiu voi ce ziceti dar .. se simte miros de zapada chiar! Poate am eu nas de caine ...mai sensibil asa ... dar mie chiar mi se pare ca miroase a zapada! :)

Chiar daca ne prefacem ca suntem adulti, chiar daca de mult nu mai asteptam cadouri de la Mos, ba chiar am transmis mai departe si copiilor, ca Mosul poate ca exista la Polul Nord, dar cadourile .... nu poate sa le dea personal, (de frica sa nu ne creada mai tarziu mincinosi), nu se poate sa nu ne emotionam la gandul unei zapezi cazute intr-o noapte, cea mai frumoasa noapte a copilariei poate!!!

Nu stiu cum nu dormeam la ora aia, dar am vazut cum a inceput sa ninga, incet, incet ... fulgi mici, timizi, usori .... apoi mai mari, mai desi, mai grei, mai de incredere!

Intai s-au albit peticele de iarba ....apoi masinile, si in final trotuarele. Si asta s-a intamplat chiar sub ochii nostri de copii fascinati, ce nu ne mai puteam dezlipi nasucurile de geamul rece.

 Nu e minunat si aproape incredibil? Puteam noi oare sa fim atata timp atenti la temele de la matematica, sau ne puteam noi concentra atat de mult sa scriem frumos pe caietul de caligrafie? Poata ca unii copii reuseau, dar cred ca eu ma aflam printre ceilalti :). 
Si totusi cum se face ca ninsoarea mi-o amintesc perfect? Cum oare am putut sa privesc atata timp pe fereastra, fara sa ma plictisesc? 

Este oare o amintire reala? Sau poate toate amintirile se amesteca si se sudeaza cu desenele din manualele de clasa primara, in care vedeam copii fericiti cu sanii, aruncand bulgari sau construind oameni de zapada cu gurile pana la "urechi"?

Si chiar de ar fi asa! Mi se pare totul minunat! Acei scriitori care au reusit sa pastreze amintirile frumoase din copilarie si au scris despre ele pentru generatiile de dupa, acei talentati desenatori care au pus toata dragostea si fericirea lor in ilustrarea textelor despre iarna.... Da, am mai zis, si repet! Mi se pare totul minunat!

Am pierdut multe de-a lungul timpului .... de la placerea de a juca remy, pana la hohotele de ras de la comedii ... dar acum, cu o oarecare maturitate, sper din tot sufletul sa nu pierd fericirea care ma cuprinde atunci cand din nori gri, (apropo, nu vad nici o problema la aceasta culoare) incep sa curga fulgi albi de zapada.

Si daca peste toate, mai ai si un copil cu care sa te indemni  .... succesul este garantat! Emotia se instaleaza, magia incepe, fericirea de a privi fulgii se transforma in imaginarea unui dans la care participi si tu alaturi de ei! 
Sunt atat de multi incat incepi sa urmaresti unul, apoi treci cu privirea la altul, fara sa iti para rau ca primul s-a lipit deja de pamant sau poate ca deja l-ai calcat cu ghetele. 
Toti se transforma in patura aceea alba, despre care in curand ma astept sa ma intrebe copilul, de ce i se spune "patura" :).

Si daca avem noroc si nu se instaleaza gerul prea repede, acelasi ger pe care nu-l simteam cand eram mici .. sau poate de care ne fereau mamaile, tintandu-ne in casa ocupati cu cine mai stie ce boabe de fasole, de porumb, jucand tintar sau citindu-ne povesti .... cum ziceam, daca nu se instaleaza gerul, ziua urmatoare putem sa ii facem pe ei, oamenii de zapada, atat de frumosi, atat de duiosi, atat de dragi, creaturi ce rezista doar in conditii in care noi nu rezistam prea mult fara haine cu adevarat groase.

Acesti oameni de zapada minunati, sunt printre putinele motive care au mai ramas sa-mi incante gandurile despre iarna. Ca in rest ... sania ca sania! .. daca nu e prea solida iti e frica sa n-o rupi, bataia cu bulgari .. daca n-ai manusi, nu iti e prea bine, schiurile-s pentru adulti curajosi, priceputi si cu bani de drum si de cabana ... a mai ramas ceva de zis? :)
Cu siguranta mai e si, poleiul, mersul greu cu masina ... tot lucruri de adulti, pe care copiii nu le baga in seama in bucuria lor imensa legata de ninsoare.
 Ce bine ar fi sa ne pastram aceste mici bucurii! Ce bine ar fi sa conteze mai mult decat banii si cadourile scumpe, decat lego, robotii, papusile, pistoalele ... parfumurile, vacantele si tot ceea ce ne invata altii ca ar trebui sa apreciem!
Ar fi frumos sa ramanem simpli, macar in anumite momente, fermecatoare prin natura lor ... sa deschidem ochii sa le vedem in toata splendoarea! Acum ... cine poate poate, cine nu .. asta e! Sa fim sanatosi cu totii si sa ne bucuram de ce avem!

Cam asta e cu ei! Sunt convinsa ca orice fiinta are o varianta proprie de a descrie iarna, dar oamenii de zapada sunt in orice poveste despre acest anotimp.

Acum.. sa revin putin la lucruri mai palpabile ... am sa va arat creatiile:

Oameni de za..lemn de tei (stanga) si de cires (dreapta) - amandoi facuti de mine, nu mai mari de un deget mare de mana. La primul, cel din stanga nu m-am orientat prea bine si ... caciula, baticul, broboada .. e din piele.
La cel din dreapta am reusit, nici eu nu imi dau seama cum, sa ii fac o caciula veritabila de dac, tot din lemnul ce ii formeaza trupul. Deci .. in afara de nas care este din scobitoare, omul de za-lemn de cires pot sa ma laud ca este dintr-o bucata :).
 Aici se vede mai bine ca au nas.

Apoi...
Oameni de za ...sosete purtate de fiu ... foarte foarte purtate chiar... dar la momentul fauririi oamenilor, foarte foarte curate.
Cel din stanga e facut de mine iar cel din dreapta de fiul meu. Sosetele nu sunt albe, ci sunt bej, pentru ca l-am lasat pe el sa le aleaga si nu am avut obiectii.

Sunt umpluti cu pufuleti de spuma (daca or fi existand asa ceva, cu acest nume).


Tot ce am prezentat aici este facut de mana, cu instrumente clasice.
Sper ca v-au placut si v-au inspirat.


Va doresc din suflet "Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!"

marți, 3 noiembrie 2015

Bratari din cupru (pentru fratele meu ca stiu ca ii plac)

Nu m-am putut abtine si am facut si eu niste bratari din cupru.








Tot ce mi-a ramas in minte, pe masura ce am admirat creatiile altora, consider ca pot exersa si incerca sa aduc elemente originale. Din pacate cred ca nu prea exista ceva ce nu s-a facut deja, referitor la modele ... nu stiu daca voi reusi sa fac vre-un model nou, dar sunt totusi foarte fericita ca si din mainile mele au putut iesi niste bratari din cupru.

Cele pe care le-am pus mai sus sunt primele ... apoi au urmat niste inele, pentru ca cineva mi-a dat o idee si am urmat-o cu mare drag
Deci ... inele din cupru
Inelele nu au iesit cine stie ce, dar ... pe masura ce avansez .. apar si alte bratari ... din ce in ce mai inspirate zic eu.

Ce inca nu am vazut la noi ... dar cu siguranta ca pot fi deja .. bratari din cupru combinat cu sticla de mare - in engleza "seaglass" .. 
Sticla asta de mare sunt de fapt cioburi de sticla ajunse asa in... eu stiu ... zeci de ani poate!
Din cauza miscarii, atingerii de nisipul abraziv, aceste cioburi sunt perfect slefuite, sablate .. si arata foarte foarte bine.
Acestea sunt bratarile din cupru cu cioburi de sticla slefuite de timp:








Acum daca ma uit mai bine, unele au iesit mai frumoase, altele mai stangaci realizate ... Se vede lipsa de experienta.
Ce pot sa spun ... sarma de cupru folosita este foarte solida, m-am chinuit mult cu ea ... am rupt si un patent mai mic ... desigur nu de foarte buna calitate ...
Din cauza grosimii destul de mari a sarmei, poate ca nu sunt cele mai finute bratari de cupru din lume, dar pot sa garantez ca nu vor iesi de pe mana decat daca proprietara sau proprietarul isi doreste acest lucru si insista.
Intotdeauna am fost PENTRU lucrurile solide, si nu m-as apuca niciodata sa fac un lucru slab, de care sa nu fiu sigura ca va rezista. Din punct de vedere al aspectului, poate de multe ori am facut lucruri mai "din topor", dar de data asta cred ca sunt pe drumul cel bun ... cred ca am reusit sa imbin solidul cu frumosul :).
Despre partea utila a acestor bratari din cupru (cuproterapia), puteti citi pe site-ul lui Mihai Hadaruga, cel care m-a "debusolat" cu bratarile lui, facandu-ma sa imi doresc foarte foarte mult sa modelez si eu acest misterios si se pare foarte benefic element - cuprul, denumit si arama.

Inchei cu o amintire din copilarie .. :) ... tataia meu  (Dumnezeu sa-l ierte, ca acum nu mai este printre noi) din partea lu` tata, zicea ca daca iti fracturezi vreo coasta, sau vre-un picior (banuiesc eu .. orice os pana la urma .. dar asa am tinut minte, cu piciorul si coasta), ca sa grabesti vindecarea, poti sa mananci cu paine, pilitura de cupru. Sau .. poti sa bei cu apa, dar asta mi se pare mai greu, ca ramane toata pilitura pe fundul paharului.
Eu sincera sa fiu nu cred ca as incerca sa mananc sau sa beau pilitura de cupru ... dar ... daca port o bratara sau un inel, cred ca ma va ajuta sa fiu mai sanatoasa, datorita proprietatilor sale antimicrobiene. (Linkul va duce tot pe site-ul lui Mihai :)
Si  ... sper ca oasele mele sa fie destul de istete sa nu se fractureze ... sa ma lase linistita sa imi vad de sport :)

Toate cele bune va doresc!

luni, 2 noiembrie 2015

Paine de casa

Cum sa incep?
Paine de casa, cu faina alba si tarate de grau, ca sa iasa neagra si buna, sau neagra si sanatoasa ... sper :)
Fac de multa vreme painea asta si niciodata nu am apucat sa ii fac o poza ca nici nu o scoateam bine din cuptor, ca ii si disparea un colt generos!
Nu spun cine facea sa se intample minunea asta ... nu eu, oricum, ca mie nu imi place painea chiar asa de calda ... mi se pare ca se face cocoloase in burta :).

As vrea sa explic totusi cum apare o paine ca aceasta, nu cum dispare! :D

O fi framantatul painii traditional, dar mie mi se pare putin peste mana asa ca, prefer sa pun un pic de apa in plus si sa amestec cu lingura din lemn. Am avut initial o lingura din lemn cumparata de la supermarket. Buna, n-am ce zice ... la amestecat mancaruri! Dar la amestecat paine ... n-a avut nici o sansa. Avea o coada lunga si frumoasa, facuta la strung, perfect cilindrica ... nu s-a rupt decat in doua!
Ce sa mai faci o lingura cu coada bearca? In nici un caz paine! :)
Asa ca mi-am calcat pe inima si am luat din stocul propriu, din colectie ... o mandrete de lingura din lemn de salcam:

Acum ce sa zic, se vede ca e folosita intens ... s-a mai colorat, ca nu doar la paine o folosesc. O spal fara detergent de vase, nu o las prea mult in apa ...ce sa mai zic ...  am mare grija de ea si toata nadejdea!
Coada cel putin nu are rivala la nici o lingura din comert. E gandita si facuta ca sa reziste :).

La cupa in schimb ... si cu ocazia asta imi cer scuze fata de Calin, care mi-a comandat 2 linguri din lemn de salcam ... are un inceput de crapatura de 2-3 milimetri chiar pe mjloc.
In fotografie nu se vede, pentru ca era uda cand am pozat-o, dar este acolo, din pacate.

Eu am avut ceva dubii de cand am facut-o. Stiam ca salcamul se crapa usor cand e uscat. Ma refer la crapatul lemnelor de foc. Lingura nu facusem pana la aceasta comanda nici una. Nu mint, facusem un fel de polonic grosolan la inceputurile cioplitului si o lingurita mai de curand. Deci lingura nu facusem.
Cum ziceam, ceva dubii aveam, dar am mi-am zis ca autorul blogului http://www.stejarmasiv.ro/  are cu mult mai multa experienta intr-ale lemnului si daca asa vrea, asa o sa ii fac.

Cand se va rupe de tot lingura mea din salcam promit ca voi recunoaste si voi scrie despre asta aici, si voi incerca si sa contactez pe proprietarul celor 2 linguri "la comanda", sa il intreb in ce stare se afla ale lui. 

Asta a fost ... povestea utilitatii unei linguri solide din lemn de salcam.

Reteta pentru painea neagra si sanatoasa este urmatoarea: 
650 ml de apa calduta
25 gr drojdie proaspata
1 kg faina alba
un pumn de tarate de grau 
... poate fi si un pumn si jumatate, doi .. nu stiu exact, ca eu torn cu punga de 250 de grame .. si cred ca fac de vreo 4 ori dintr-o punga.
ulei de masline .. reteta era cu 60 de grame, dar eu pun cu sticla cat curge pana numar la 3 repede. Nu curge prea mult, pentru ca sticlele de ulei au un dop suplimentar de plastic, cu gaura... banuiesc ca toate au asa ceva, mai putin cele din plastic. La urma se vede o pelicula de ulei subtire pe deasupra apei din castron.
sare foarte foarte mare .. extragrunjoasa ...cam o jumatate de lingura rasa, care mai are si o gramada de aer daca stai sa socotesti ... 
Aveam o vecina care zicea ca ea pune o lingura cu varf sare fina. Nu faceti asa!!! Va mai zic inca o data cat pun eu - o jumatate de lingura rasa, extragrunjoasa.
Diferenta la mine o sa se vada la pastilele pentru tensiune, pe care sper sa nu fie cazul sa le consum niciodata.

Si acum ...cum se face ... 
Pun drojdia, sarea si apa calduta in castron, astept putin sa se dizolve drojdia.
Torn uleiul de masline, amestec, pun faina, amestec iar. De data asta bazandu-ma pe lingura solida din lemn de salcam, amestec mai cu forta, ca se face o coca destul de tare. 
Las sa creasca.
Dupa ce a crescut, torn in tava rotunda, peste o hartie de copt, ma ajut pentru ultima data de lingura din lemn.
In cuptorul electric incalzit la 230 grade, pun painea la copt fix 35 de minute.
Va mai arat o data cum a iesit? ...Mai de aproape? :)

Sper ca nu am plictisit pe nimeni  ... cel putin la reteta imi dau seama ca am exagerat cu detaliile, dar e blog de trancaneala, nu de retete .. asa ca ... imi cer scuze, dar nu rectific nimic.
Va doresc numai numai bine, grija la sanatate si alimentatie si sport cat de mult se poate, fara exagerari :)