Translate

joi, 5 mai 2016

Aproape cum trebuie :)

De cand tot fac linguri din lemn ma gandesc la felul in care ar trebui sa le promovez. 

Si astazi ...cred ca m-am apropiat foarte mult de forma pe care am visat-o :)

Adica... am acum, dupa multe framantari, eticheta si povestea, agatate cu o sfoara de canepa, de lingura din lemn de nuc cu numarul 78 din asa zisul "catalog de produse din lemn" realizate manual de mine :)


Povestea a fost scrisa initial pe un cartonas, (apoi in final pe pergament ars pe margine) chiar de mine, cat am putut eu de frumos, inspirata din amintirile ce le am legate de aceasta lingura.


"Lingura din lemn de nuc...de la Bisoca
2013
Ii multumesc Gabiței si lui George pentru că au crezut în mine atunci cand nu era mare lucru de capul meu in materie de cioplit.

Bineinteles, ii multumesc si sotului meu care a avut o rabdare infinita atunci cand m-am apucat sa aduc acasa si sa asez peste tot prin garaj, lemne de foc luate de pe la mamaie. 

Cred ca i-a fost destul de greu sa inteleaga ce vreau sa fac cu toate, dar mai ales cred ca i-a fost destul de greu sa le ocoleasca uneori.

Povestea este lunga, dar pe scurt ...am avut o pornire entuziasta dar faceam linguri mari, ca niste polonice, fara o forma prea atragatoare, care se mai si crapau ...pe care nici nu le prea finisam, in graba de a face mai multe, de a "simti" cat mai mult ce inseamna sa cioplesti lemnul.

Cu toate ca lingurile mele din lemn nu erau chiar cum trebuie, am primit calduroase incurajari de la Gabi (o fata foarte talentata, care coase manual minunate ii romanesti) si de la George, viitorul ei sot.

Imi aduc aminte ca era iarna, zapada, drumuri grele... si mi-a zis George intr-o zi: "Ai nevoie de lemn? Am eu un nuc taiat din toamna ... cand ma duc la Bisoca iti aduc daca vrei". Ooo .. cand am auzit .. cum sa nu? Te rog, adu-mi, raman datoare! ... :).

Cu toata zapada si drumurile grele, in mai putin de o saptamane mi-a adus George 2 bucati de lemn de nuc, de vre-un metru lungime, groase cam cat poti cuprinde cu 2 palme cu degetele rasfirate.

Nu prea aveam habar ce-i nucul ... referitor la lemn... asa ca am taiat o bucata si m-am apucat tare curioasa de cioplit.

Am avut o mare surpriza... s-a crapat extrem de dificil, atunci am aflat ca lemnul verde e greu de crapat ... mi s-a parut neasteptat de moale, se luau aiurea aschii .. am ramas cu ideea ca se lucreaza foarte greu si nu am fost incantata pe moment.
Chiar ma intrebam oare de ce este asa de apreciat lemnul de nuc. 

Abia dupa cateva luni, dupa ce lingura s-a uscat si am putut sa o finisez bine cu smirghel, am inteles.

Este un lemn de esenta tare, dens, rezistent, nobil.

Aceasta lingura, ca dealtfel toate pe care le-am facut, este finisata si unsa cu ulei de masline.

Daca v-a atras atentia, studiati-o bine pe toate partile si ganditi-va ... poate v-ar placea sa o aveti acasa ... sau sa o oferiti cadou cuiva drag :)."






Cineva drag mi-a dat azi un sfat foarte bun si s-a intamplat sa pot repede sa il urmez - povestea nu mai e scrisa pe carton, ci pe pergament ars pe margine. Buna idee zic eu ... multumesc mult Monicutz, arata mult mai bine asa. ;)





Toate cele bune va doresc si va multumesc din suflet pentru vizita! :)
Cu drag,
Roxana

P.S. Pretul ei este de 120 lei, pe care ii voi folosi cu multa chibzuinta pentru a trai si a crea manual si alte linguri din lemn.