Arculete din stuf

Stia cineva ca din stuf se poate face arc? Eu nu!

Dar am incercat si au iesit niste arcuri ... nu de vanatoare, dar asa de joaca ... numai bune!

... pentru copii, pentru parinti .... si ... pentru cine mai vrea sa traga la tinta!

Asta este cel mai mic, si ca orice mezin, e oarecum alintat! ...cu o tolba personala cu sageti! :)

Tolba e facuta din piele, nu ii era destinata, dar s-a nimerit bine. Trage destul de departe pentru cum arata. Nu am masurat exact dar 5 metri garantat.

Imi amintesc ca facea unchiul meu niste arcuri, din te miri ce crengi, folosind sarma in loc de sfoara - banuiesc ca sarma se gasea mai usor pe vremea aia. Sagetile le facea din stuf, adus cred de prin niste balti de pe deal. Daca imi amintesc eu bine, destul de departe erau baltile alea. Mare iubitor de drumetii era unchiul meu, si a ramas si acum la fel de plimbaret. :)

Da ... sageti din stuf! Bune sageti! Drepte, usurele .... le infasura sarma in varf sa zboare bine. 

Cine ar fi crezut ca iese si arc din stuf? :)

Din pacate nu am putut sa folosesc acelasi stuf si pentru sageti, pentru ca era mult prea gros.

Sagetile mele sunt din ... hartie :)

si mai albe, si mai bronzate . :)

  cu niste scobitori in coada ...

si niste plastilina in varf.

Asta a fost! 

Numai bine!

furculita si lingura de nuc

:)
Povestea?
Pe la inceputuri, cand am vazut eu ca incepe sa iasa cate ceva din mana mea, tot adunam lemne. Nu zic ca acum nu adun, dar atunci alertasem mai multa lume si am primit intr-o zi doua bucati sanatoase de lemn de nuc, de la Bisoca.

Inainte de asta mai lucrasem eu ceva de nuc ... ochisem un ciot inca atasat, dar fara sperante de a mai folosi in vre-un fel pomului. Din acel ciot a iesit ceva frumos din cate imi amintesc ... http://www.cioplitdintr-obucata.blogspot.ro/2014/06/prima-lingura-de-nuc.html

Revenind la bucatile sanatoase de lemn de nuc pe care le-am primit... nu ma asteptam sa fie asa de albe in interior.

 Am facut doua linguri ...

 dar nu am fost asa de incantata, pentru ca nu am regasit decat partial culoarea pe care o asteptam. Nu aveam totusi dreptate .. acum imi e mai usor sa recunosc ... lingura cu coada in 2 culori si cupa alba, am si dat-o deja si arata destul de bine.

Cealalta inca o am, poate mai trebuie data putin cu smirghel pentru ca fiind lemnul prea verde cand am facut-o, nu a vrut nicicum sa se faca fina... a ramas destul de aspra.

Ok. pot sa pun un "deci" ... asadar, dupa acestea doua care nu m-au bucurat atat de mult pe cat ma asteptam, am abandonat lemnul de nuc. E undeva bine pus la pastrare in garaj. :)

Daaaar ... am regasit restul de butucel din care am facut lingurile initiale ... si ... surpriza!

Lemnul nu mai era atat de alb. Am cautat ce am cautat ... nimic! 

Daca apreciez corect, sa zic ... putin mai mult de o jumatate de an a trecut si iata cum a iesit un set de furculita si lingura!

M-am antrenat pentru ca am promis cuiva din lemn de prun... si cum inca nu am lemn de prun ... am facut si eu din lemn de nuc.

As garanta o mult mai indelungata viata pentru acestea din nuc, m-am chinuit, am muncit ... lemnul era uscat, tare ... pana am dat doua gauri cu bormasina la furculita m-au taiat toate apele. Neajunsul este ca nucul nu are culorile pe care le poate avea prunul. 

Setul de lingura si furculita din poza de mai jos este din lemn de prun, dar nu mai este in posesia mea.

Promisiunea e promisiune, o sa incerc sa gasesc niste lemn de prun din care sa iasa ceva frumos, dar mai dureaza putin.

Pana atunci, setul de lingura si furculita din lemn de nuc pe care inca il am este cel din pozele de mai jos. O sa pun si niste faze de lucru, ca nu am mai pus de mult :)

Toate cele bune va doresc tuturor!

scoici

Nu stiu ce e cioplit dintr-o bucata la aranjamentul asta ...
Lemnul de care e agatat? ...
Nu prea ai putea spune, pentru ca lemnul nu prea este cioplit .. este o creanga fara prea multe modificari.

In situatii de genul asta, cand as vrea sa vorbesc despre ceva ce nu are nici o legatura cu cioplitul, parca imi pare rau ca blogul are numele pe care il are. :)

Dar ca sa aibe cumva o legatura, poate fi vorba despre omul "dintr-o bucata" care a realizat acest modest aranjament.

Mama mea foloseste expresia asta destul de des, cand vorbeste despre oameni pe care nu-i poti schimba cu una cu doua. Nu ma pricep prea bine sa-i descriu, dar au fost altii care au discutat pe tema asta ... de exemplu aici. ..... sau aici.

Daca e sa ma refer la aspectele mai putin pozitive... adica .. ce-i in gusa si-n capusa, lipsa de subtilitate, de diplomatie .. eu sunt! As vrea sa fiu diplomata asa cum este fratele meu, dar oricat de mult as incerca, tot nu ma ridic la nivelul de diplomatie pe care mi l-as dori in unele cazuri.

Va doresc o zi frumoasa si un Paste Fericit alaturi de cei dragi! :)

Casuta de pitic

Am vazut ieri sau maxim alaltaieri niste chestii scobite in lemn, care aduceau cu niste casute de pitici, spiridusi ... ceva creaturi ale padurii ... 

Acum cand le-am cautat sa le mai vad inca o data, s-au dus! 

Motivul?

... Le vazusem pe facebook!

Si pe facebook nu mai ai nici o sansa sa regasesti ceva decat daca ai prieteni putini (ceea ce la mine nu e cazul) sau daca ai retinut cine a postat. Saaau ... daca mai posteaza inca o data cineva. 

In rest, poti sa iti iei adio, ca daca e sa incepi sa derulezi, nu cred ca exista rabdare atat de indelungata intr-o fiinta vie, sa mai iasa la iveala ceva mai vechi 2 ore.

In fine, intamplarea a facut ca lasasem o jumatate de butucel prea mult la uscat si nu mai era chip sa scobesti un cauc in el, asa cum aveam de gand. Stand eu asa trista ca am pierdut  si butucelul ... si caucul programat sa iasa din el, mi-am amintit de casutele de pitici vazute pe facebook.

Si uite asa, dupa ceva ore de scobit, care au implicat si o incercare nereusita de a improviza a unealta mica, mica pentru fereastra de la usa, pe la 15:00 era gata casuta mea.

Ceea ce vreau sa mai spun, inainte sa pun poza, e ca nu stiu cum a trecut timpul! 

Cred ca pe la 10-11 m-am apucat. Am avut si prichindelul meu langa mine, mi-a mai povestit una, alta... m-a mai si invitat de nenumarate ori sa privesc ba ceva, ba altceva ... 

In cuvinte putine, a fost o zi plina! :)

Eu visam la spiridusul din casuta si scobeam de zor, spiridusul meu adevarat ma incanta cu vocea lui de clopotel ... "Mami, ia uite! ... Mami, asta e casa bunilor ... Mami, acum urc dealul la Delta Force... Mami, acum ma joc AOE... Mami, mi-am facut catapulta...Mami, iti place ce am facut? ... Mami, as vrea sa ma plimb putin cu bicicleta! ... Mami, imi deschizi te rog poarta? ... Mami, m-am intors, Mami, putem sa facem o masina.... Mami, mami, mami ...  " Si bineinteles ca am interactionat si eu cu spiridusul cel adevarat .... m-am minunat de tunelul lui din pamant, de pod, de masina decapotabila (Oau, de unde ai ghicit ca e masina decapotabila?) facuta dintr-un scaun pliant trantit la pamant, m-am uitat mai cu un oftat la pusca lui facuta dintr-un lemn si o sfoara ... Cred ca perii mei albi acum vor iesi, daca nu cumva deja au iesit dar nu stiu eu ... DE LA BUNII SI RAII CARE SE LUPTA CU PISTOALE SI PUSTI SI RACHETE SI BOMBE SI .... CRED CA SI O IAU RAZNA DE LA LUPTELE ASTEA DINTRE BUNII SI RAII... nu doar albesc :)

Revenim ... 

Nu stiu lui cum i s-a parut, ca mie mi s-a parut ca a fost foarte frumoasa ziua de azi!

Am avut timp si sa mergem sa culegem niste reviste, ca sa incercam sa facem niste baghetute din hartie .... (proiectele pe care le vedem impreuna sambata, duminica pe youtube, sunt cele care folosesc hartia ca materie prima ... ce alteva? :)). Ba chiar am avut timp sa facem 4 baghete, care apoi au fost transformate in roti pentru o viitoare masina, apoi m-am plictisit de impaturit baghete si am facut si 9 gornete, ca sa facem corpul masinii din ele .. pana la urma n-a mai iesit masina, dar a iesit un avion de exceptie din toate astea, de am fost tare mandra de spiridusul cel adevarat, ca lui i-a venit minunata idee! :)

Da, ce sa mai zic, frumoasa zi!

Si casuta piticului a iesit si ea! Data cu ulei de masline (what else?...) .. ca sa fie mai frumoasa decat in realitate :)

Imi pare tare rau ca nu mai gasesc sursa de inspiratie ... aveam de gand sa incep postarea cu "daca nu imi permit sa cumpar, mi-am facut eu una!" ... dar uite ca nu stiu cum sa dau de casutele ce mi-au dat aceasta idee.

Ma gandesc ca poate erau mai detaliate, aveau cu siguranta mai multe scari la usa ... eu nici clanta nu am pus, ca nu am stiut cum ... oricum, asta e pentru sufletul meu :) Stiu eu cine este inauntru, nu am nevoie sa il fac la fereastra, asa cum ma gandeam intr-un timp... Mi-e sa nu stric ce a iesit cat de cat. Am mai patit ... din dorinta de a face mai mult, mai tare am stricat.

Si acum pot sa spun ca am depasit pragul lingurilor din lemn si al caucelor :)

Va doresc din toata inima un Paste Fericit alaturi de cei dragi!

Toata colectia (aproape)

Aveam de ceva vreme ideea sa le scot pe toate din cutie si sa le aranjez cumva. Imi era si mie dor sa le vad .. pe unele facute mai demult, cu amintiri de la tara, de la mamaie, tataie ... Sunt convinsa ca datorita acestor amintiri imi sunt dragi, ca altminteri ... cu cat ma uit mai mult cu atat mi se pare ca nu sunt cine stie ce.

Asta cu siguranta din punctul de vedere al cuiva care nu stie de amintirile mele :).

In ultimul timp am mai lucrat cate ceva, dar nu am mai avut forta sa si scriu. Am adunat tot felul de lemne, incerc sa mai fac curatenie, ca vine primavara si sunt totusi cam multe stranse ... incurca pe afara pe unde le tin. Zic sa le transform in ceva util si placut si sa pot apoi respira in voie ... sau sa intru iar in panica, la gandul ca nu mai am ce ciopli. :)

Am mai dat din ele... unei doamne care mi-a dat o ratza din lemn, cu roti si cu labutze ... I-am zis doamnei ca o sa fac o lingura din ea, ca era cam dezmembrata si ajunsese la gunoi. Dar uitandu-ma mai bine la ea, desi nu e galbena ca ratza mea adevarata din copilarie, pe care am iubit-o asa de mult ... care mergea dupa mine prin curte oriunde m-as fi dus, care dormea noaptea pe geaca mea (de ajunsese plina de gainatz) si pe care mi-a furat-o caragazta ... mi-a fost mila de ea sa o stric.

Are acelasi zambet de ratza ... e aproape reparata acum .. nu-i mai cade roata, ca am batut eu un cui si al completat pe interior si cu un dop de plastic .. mai are nevoie doar de un bat mai lung in spate, ca sa o poti impinge si ea sa lipaie fericita :). E minunata dupa parerea mea, desi ciocul poate eu l-as fi vazut altfel ... mai rotunjor cumva ... oricum, eu nu stiu sa fac ratze ... ar fi fost chiar pacat sa o stric.

Si cum ziceam ... ca am mai dat din ele ... 

Am mai dat o lingura unei doamne care de fapt mi-a platit-o .. o lingura din lemn de nuc, in doua culori .. zicea doamna ca o sa i-o dea sotului ei, ca implineau 6 ani de casnicie si stia ea sigur ca se va bucura ... sotul fiind ghid undeva la munte, pentru turistii care doreau sa invete despre flora spontana a locurilor, in special despre plantele medicinale. M-am bucurat asa de mult de poveste, ca pe langa un breloc pe care i-l dadusem inainte, asa, de drag ... (ca si doamna respectiva sculpta ... chestii mult mai avansate, nu intru un detalii), i-am dat si inca o lingurita tot din lemn de nuc, cu coada ondulata, maro inchis ... cu toata inima i-am dat-o si apoi a 2-a zi am primit si eu cadou o mica floricica din lemn ... imi pare rau ca nu o am acum sa o pozez ... e in masina, nu ma duc nici in ruptul capului sa o iau ca e frig afara si noapte :).

Mai aveam si cele doua linguri ale lui Calin, din lemn de salcam, facute cu mare drag, initial destul de stresata fiind sa gasesc lemn, dar pana la urma sper, aproape pe masura asteptarilor actualului proprietar. Ca sa nu para exagerat ce voi scrie in paragraful de mai jos, de Calin (http://www.stejarmasiv.ro/), pe care totusi nu il cunosc personal, ar fi cazul sa mentionez ca, am dat intamplator in cautarile mele pe internet, incercand sa gasesc cat mai multe informatii despre ce ma interesa pe mine - lemn, chestii din lemn, prelucrarea lemnului in general. Din cate imi amintesc i-am scris un email, in care l-am rugat sa se uite putin si pe blogul meu, in speranta ca va gasi ceva interesant ... ma gandeam eu atunci, destul de impertinenta pana la urma ... dand buzna in viata omului ... Acum ma gandesc mai bine la cei pe care i-a promovat Calin ... cat de mari sunt ... cat de priceputi, ce obiecte nemaipomenite ies din mainile lor ... stiu ca nu ma ridic la nivelul lor, dar ii multumesc sincer lui Calin pentru articolele pe care le-a scris despre mine si pentru atentia pe care mi-a acordat-o.

Da ... deci ... cam astea completau actuala colectie, dar fara ele ma simt parca si mai fericita, stiind ca au ajuns la niste oameni care mi-au umplut sufletul de bucurie. Cu siguranta ca imi voi aminti de acesti oameni mult si bine, cu atat mai mult cu cat, pentru siguranta, i-am mentionat aici. Cine stie cum ajungem ... sa ne lase memoria vreodata? :)

Si acum sa va arat si lingurile (si caucele, si cutitele) ... ca de la ele pornisem....

Despre fiecare am o poveste, dar nu mai insist in seara asta ... poate imi gasesc timp alta data sa le scriu ... pentru mine ar fi interesant :)

Am uitat dar nu e tarziu nici acum sa mentionez ca pe peretele de deasupra canapelei pe care am asezat obiectele din lemn, se afla inca 7 linguri, puse pe un fel de lingurar din lemn de corcodus ... sunt sigura ca exista si o postare despre acest lingurar pe undeva ... o sa imi fac timp sa adaug un link in viitor.

In rest ... am mai facut si niste poze mai detaliate pe ici pe colo ... sper sa va placa.

Multe multe si bune ganduri tuturor!

Lemn nostim de salcam

Ca sa vedeti ce nostim e si lemnul cateodata...

Sa o iau cu inceputul ... am primit un mail intr-o zi de la cineva (Calin - http://www.stejarmasiv.ro), ca ar vrea sa ii fac doua linguri din salcam. 

M-am bucurat, dar m-am si ingrijorat totodata, ca nu aveam lemn de salcam "pe stoc".

I-am zis lui Calin ca o sa dureze ceva, ca nu am lemn si ca in perioada asta gasesc destul de greu ... 

Na! ma gandeam ... ce am linguri facute, sunt bune facute, dar ce nu am ... aveam ceva dubii ... unul ca poate nu gasesc materie prima ... altul ca poate din ce gasesc, cine stie cum fac si gresesc modelul, imi iese aiurea ... poti sa stii? Se mai intampla!

Dar e bine si sa ai un scop in viata, chiar daca te streseaza putin :)

O saptamana si ceva cred m-am tot uitat dupa salcami. Nu zic, erau salcami destui ... dar ... majoritatea drepti de mama focului, in picioare... cum sa dobori bunatate de copac? ... mai erau si unii mai aplecati asa .. dar tot bine infipti in pamant, plus ca nu prea aveai unde sa opresti masina. Tot treceam pe langa ei si oftam ... 

Dar daca ai un scop in viata, important este sa perseverezi! :) Intr-o zi, pe un alt traseu am gasit comoara! Un salcam grosut, cazut la pamant ... minunat! Au mai trecut 2-3 zile pana ce am reusit sa imi iau din el 2 bucatele bune.

Intre timp ma tot gandeam ... nu puteam sa adorm noaptea... daca o fi uscat, am incurcat-o rau de tot... la cat de tare e lemnul de salcam, nu am nici o sansa sa fac ceva din el!

Ei ... norocul a tinut totusi cu mine! A fost verde!

M-am apucat cu spor de lucru chiar a 2-a zi ... Ce ziceam de greseli ... ca se mai intampla! Cand am dat sa-l crap in doua ... am dat de emotie mai pe langa ... nu chiar pe mijloc. 

In fine, nu a fost ceva grav, dar ... de stiut ... ca se mai intampla si sa dai gres. Mai bine sa ai rezerve.

In continuare m-am descurcat pana la urma.

Cam asa am tot lucrat ... pana cand a trebuit sa ma opresc si sa le las sa se zvinte putin (vre-o 3 zile daca imi amintesc eu bine)... sa le pot da cu smirghel. Asta da distractie! :) Si da-i si lupta! ... si lupta, si da-i!...

Ce as mai vrea eu sa sar peste etapa asta de smirgheluire ca taaare nu-mi place! 

Dar tare-mi place cum se prezinta lingurile dupa ea! :) ... Ce sa fac? Rezultatul merita tot efortul! 

Doua linguri numai bune de amestecat in oala, asa cum a sunat cerinta, plus o lingurita!

Am lasat o coada mai lunga, ca nu am stiut cat de adanca este oala :) .. daca tot am avut de unde!

Si acum sa va arat si care e partea nostima in viziunea mea.

Intre aceste 5 linguri din lemn de salcam ... (cele 3 de dinainte, plus inca 2 care inca nu sunt date cu smirghel...)

s-a strecurat un personaaaj ...

Hei! Salcamul asta s-a uitat la desene animate?

De cand l-am vazut, am zis ca trebuie sa fie un personaj din Ice Age... As spune ca seamana cu Sid la ochi 

... dar Sid nu are trompa. Asa ca .. e o combinatie intre Sid si ... un animal cu trompa .. De ce nu Manny?

 ....ca tot erau ei buni prieteni...

Acum nu stiu ce sa zic ... mi-e mai drag Sid, cu prostiile pe care le face, cu incurcaturile de pomina, dar cu sufletul asa de mare! :)

Daca nu ati vazut macar Ice Age primul (ca sunt 4 parca deja ...), poate va ganditi sa il cautati ... mie mi-a placut mult :)

Toate bune va doresc!