WOODEN SPOON INSPIRED FROM NATURE: experiente alpine - partea a2a

WOODEN SPOON INSPIRED FROM NATURE: experiente alpine - partea a2a

Lingura cu frunza de stejar

Din lemn de stejar, dupa modelul unei alte linguri rontaite de un catzelus fara simt artistic, m-am invretnicit sa fac dupa multe zile de munca (mai mult in gand decat in realitate .. dar oricum, vreme indelungata, asta-i clar), aceasta lingura cu o incercare de frunza de stejar, pe post de coada

Aveam si modele reale de frunze, ca unde am gasit ditamai creanga de stejar cazuta, tot acolo erau si muuuulte frunze. Dar nu stiu cum de m-am grabit .. ca doar in weekend am timp mai nou .. si nu pare ca a iesit prea bine. ..Nu imi plac teribil nervurile ... Puteam mult mai bine.
Daaaaar, m-am gandit, le pot modifica ;)

Asta e .. urmatoarea poate iese mai bine :)

Mini tocator din lemn de cires

Cand, oricat de mare ar fi tocatorul pe care iti maruntesti legumele pentru ciorba, tot ti se rostogoleste peste margini, cate o felie de morcov, poti sa te gandesti la un mini tocator care sa iti incapa in farfurie. Adica un mini fund de lemn mai exact.

Am vazut mai demult facut de cineva, dar nu mi-am imaginat ca poate fi atat de practic. 

Cand in sfarsit planetele s-au aliniat si mi s-a ivit ocazia sa cioplesc si eu unul, am descoperit cu uimire ca e excelent.

E important sa fie atat de mic incat sa incapa intr-o farfurie si avantajele ... desi cred ca sunt evidente, o sa vi le spun pe cele observate personal de mine:

- ocupa foarte putin spatiu

- se spala foarte usor

- legumele raman grupate

- daca deja ai bunul obicei sa tai legumele direct pe farfurie si pui sub ele un mini tocator din lemn, o sa ascuti mai rar cutitele de bucatarie:)

Nu-i tare? 

Eu cred ca da :) 

Ce pot sa mai spun? Cumpara-ti un mini tocator din lemn, un mini fund din lemn mai exact ...si o sa vezi ca viata va deveni brusc mai usoara! :)

Sau daca ai ocazia, ciopleste-ti unul!

O sa vezi ca, poate nu iese perfect, dar daca e facut de tine, o sa-ti faca placere dubla sa il folosesti :)

Numai bine, trebuie sa fug la munca!

O zi frumoasa va doresc! 

Cu drag,

Roxana

PS Sa mai asez niste poze cu mini tocatorul din lemn de cires ... sau mini fundul din lemn de cires ... pentru tocat legume sau ce-o mai fi de tocat sau de taiat!

Titirezii de iarna

Cum ar zice fiu-meu ... in loc de "mergem la nasi", "mergem la nasii" .. observati diferenta, a doua varianta, incorecta, cu doi de "i"

Ce legatura au titirezii cu nasii? 

Nici una, doar ca folderul cu poze se numeste "titirezi de iarna", iar postarea "titirezii de iarna". La fel, observati diferenta, cu un "i" si cu doi de "i"

Daca ziceam "titirezi de iarna" ... erau niste titirezi oarecare, dar daca zic "titirezii de iarna" se schimba total povestea. Este vorba despre ei:

...dar nu asa statici

...ci in miscare! 

 

Titirezii deci! Se stie despre care titirezi este vorba, sunt importanti! :), ei sunt!

Deci, probabil ca fiu-meu, desi este incorect sa spuna "nasii" intr-o propozitie de genul ... "abia astept sa mergem la nasii", sau ... scrisoare: "Dragi Nasii, observati cu "N" mare, probabil ca in sufletul lui micutul ii iubeste atat de tare si inseamna atat de mult pentru el! (ca de! .. cine ii daruieste lui cadouri neconditionate nici de probleme de matematica, nici de citit povesti, nici de vorbit politicos?!? )

Cum aude de cadouri (si nasii sunt diplomati si ii comunica la telefon, cu luni bune inainte de a ne intalni, ca il asteapta nu stiu ce si nu stiu ce cadou) se lumineaza de tot micutul, si brusc, daca pana in acel moment nu se gandise nici fir la "nasii", totul dispare ca prin farmec si intreg universul lui ramane format DOAR din NASII!

Asa-s toti copiii, sunt sigura, doar noua ni se parea diferit mai la inceput. Cat puteam sa gresim!!!

Sper ca nu v-am plictisit cu aceasta introducere, care si-a facut singura legatura cu titirezii nostri de iarna.

Si daca v-am plictisit ... sigur ati sarit peste si n-ati suferit prea mult, asa ca ... sanatate multa! ;)

Despre titirezii de iarna ... sunt din lemn de salcie, ciopliti cu cutitul, echilibrati cu multa truda si rabdare, dar mai presus de toate cu mult drag.

Desenele stangace, de copil care inca nu a ajuns la stadiul de adult intr-ale desenului, sunt facute de mine, am incercat sa reprezint cateva simboluri de iarna ... crenguta de brad impodobita cu globuri rosii, omul de zapada, bradutul impodobit si saniuta.

Mi-a facut mare placere sa le cioplesc, sa le desenez, dar mai ales sa le probez ghidusenia cu care se rotesc si se rotesc si se rotesc .. atat de frumos ca nu-ti mai vine sa iti iei ochii de la ei. Si apoi ... poate chiar inainte sa se opreasca, sa prinzi unul usor in palma, sa simti cum te gadila cateva secunde inainte sa se opreasca si apoi sa iti iei si mai mult avant sa-l invarti cu si mai multa sete.

Trebuie sa incercati sa vedeti cum este, ca eu sigur nu am reusit sa descriu pe de-a-ntregul sentimentul. 

Asta vara eram la un targ si a venit o doamna (putea sa imi fie mama, poate chiar bunica daca eram si eu mai tanara putin:)))) ... atat s-a mirat de niste titirezi de pus la gat (micuti, tare draguti, din lemn de maslin .. daca o sa gasesc o poza cu ei o sa vi-i arat si pe ei... acum se pare ca nu am), zicand ca n-a mai vazut titirezi de cand era copil. Bineinteles ca m-a emotionat foarte tare (altfel nu povesteam), nu m-am putut abtine si i-am daruit unul. Sper ca i-a facut placere cel putin pe sfert cat mi-a facut mie. :)

Nu vreau sa ma laud, doar vreau sa va spun, desi probabil ca stiti .. mai mult te bucuri cand dai decat cand primesti. Asa e de inteles atitudinea nasilor, nu? Ca nu mai stiu saracii ce sa ii mai dea finutzului lor mic. I-au dat o data si o drona si o toba si o tableta, de nu mai stia saracul copil la care sa se uite mai intai. Parerea mea e ca asta e rasfat fara margini, de aceea noi incercam pe cat putem sa mai atenuam din el :).

Cam atat ca tot pe langa vad ca imi vine sa scriu. 

Asadar .. titirezii de iarna, chiar inainte sa se opreasca, uitati-va la ei ce caraghiosi sunt :)

Daca va doriti vreunul nu ezitati, ca eu imediat va trimit :)

Va doresc numai si numai bine, optimism si sanatate cat nu puteti cuprinde, sa fiti fericiti si sa mai dati si altora din fericirea voastra!

Sarbatori cu bine alaturi de cei dragi!!!

Cu mult drag, 

Roxana

Lingura sau peste?

Are si aceasta lingura din lemn de prun o poveste, dar o sa revin, pentru ca acum se pare ca nu reusesc sa o scriu. :)

Peste sau lingura?

Capra de mers cu colindul

Capra de mers cu "Tza Tza Tza Caprita"

 Ce sa zic, de capul meu nu ma apucam de un asa proiect, dar mi s-a parut o idee tare tare draguta cand a zis doamna la o sedinta cu parintii ca i-ar trebui o astfel de capra buna pentru colindat.

Cum ma simteam tare in apele mele, n-am avut cum sa ratez ocazia si m-am oferit sa o fac eu  pe Tza Tza Tza Caprita.

Ma gandeam ca o sa ma apuc imediat de ea, dar n-a fost asta! Au aparut alte probleme mai urgente, gen ... apendicita la copil, spitalizare, operatie, apoi o raceala minunata, plina de piedici de tot felul .... in fine... se intampla! Important e ca acum copilul e bine, sanatos... eu ma indrept spre bine si cel mai important, ca sa ma pot tine de primisiunea fata de doamna, mi-a revenit cheful de mesterit! ;)

Asadar, aceasta capra de colindat, a fost rezultatul unei frumoase idei din partea doamnei, pentru care ii multumesc si o felicit cu mare drag. Eu doar m-am jucat, m-am recreat si m-am simtit minunat facand-o.

Mi-am amintit franturi de primavara.... cu niste ceapa pe care incercam sa o plivim, dar nu aveam sapaliga, asa ca am cumparat una, din care a ramas doar coada, de buna ce a fost... (coada s-a dovedit a fi foarte foarte utila, din fericire :));

Mi-am amintit de o vecina de la tara, care ii daduse copilului o camasuta rosie, acum extrem de mica, pe care am folosit-o pe post de invelitoare pentru caprita;

Mi-am amintit de vremurile de demult in care mai lucram pe langa casa si tot cumparam una – alta ... cuie, capse, ciocan...

Mi-am amintit de mobila pe care ne-am proiectat-o si asamblat-o singuri, cand am dat printr-o cutie, de o un burghiu mare, de facut gauri pentru balamele;

Mi-am amintit de inceputurile cioplitului meu, gasind tot asa, printr-o cutie, o ditamai dalta pe care mi-am comandat-o la un fierar, nestiind precis ce o sa pot face cu ea;

Mi-am amintit de o vara petrecuta la mamaie, in care m-am oferit sa ii fac mamei un raft de lemn pe care sa si-l puna in boxa (saibele, de la raftul ala mi-au ramas :))

..... inca o data de mama, ca de la ea erau pantalonii cu dungi din 

care i-au crescut capritei, asa lungi si frumoase urechi...

Si... ce sa mai zic? Sunt amintirile mele, nu stiu daca intereseaza pe cineva, dar asa, ca idee, sa va imaginati ce bine m-am simtit.

Stiu ca ar trebui sa inchei intr-o nota optimista, dar trebuie sa mai scriu ceva.

Copilul meu a fost tare necajit de dimineata ca Mos Nicolae nu i-a adus “macar pentru 2 saptamani, un telefon Lenovo” asa cum avusese el grija sa scrie in  scrisoare. Povestea cu telefonul ne chinuie de ceva timp ... sa zic, un an si jumatate-doi poate. Visam sa avem telefoane, smart-telefoane, cu “taci”, cu jocuri, cu de toate .... ei bine, inteleg, si eu imi doream un aparat foto cand eram mica, si ma uitam la o cutie de vre-o 4-5 ori mai ieftina, in vitrina unui magazin de profil, banuind ca acolo se afla un aparat foto destul de ieftin, pe care sa mi-l pot eu cumpara din banii de colinde. Mai tarziu am aflat ca in cutia aceea se afla ceva substanta pentru developat :) ... deci am sperat degeaba si nici nu am putut sa imi iau aparat foto pana la 21-22 de ani. Era poate interesant sa fi avut, dar uite ca n-am murit fara. Si ce e mai interesant ca nici nu am indraznit sa le spun parintilor ca imi doresc. Cu ce om fi gresit noi sa asistam la tot felul de mutre acum ca isi doresc ei nu stiu ce si apoi se supara cand le explici ca inca nu e momentul? 

Ideea era ca m-am necajit de dimineata cand l-am vazut negru de suparare ca pe langa biscuiti, halva, plus placinta cu branza, care era pe lista, nu a gasit telefonul. Nu a contat nimic altceva, evident! Bravo! Le-am luat si eu pe toate si le-am pus prin sertare, ce sa mai zic, ca de zis, tot ziceeem ... de cand?! Conteaza ce spunem noi si explicam, cand copilul e incapatanat? Cu siguranta ca noi gresim undeva, dar urmeaza sa mai treaca ceva vreme pana o sa ne dumirim unde. 

Da, ma rog acum si-a revenit :), se pare ca nu a fost ceva grav, bleaga sunt eu ca pun la suflet.

Dragul de el! Il iubesc, dar nu pot sa il rasfat sa mi se urce in cap, ca nepoteii din “Bunicul” :)

Asa-i ca pana la urma am incheiat in aceeasi nota optimista cu care v-ati obisnuit? :)

Numai bine va doresc tuturor!

Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!

Si era sa uit, chiar functioneaza, dati un click s-o auziti ce bine canta! :)

https://youtu.be/GE4d4MqcL1c

Si in completare versurile, pe care fiu-meu mi le-a aratat abia pe seara tarziu :)

Căpriţa

Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Vine lupu-n urma ta
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ne temem că te-a mânca
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Noi am prins-o pe-nserat
Şi-am venit cu dânsa-n sat,
Aşa-i din bătrâni lăsat
Cu căpriţa de umblat.
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Foaie verde şi-un grăunte
Asta-i capra de la munte.
De la munte din Carpaţi
Ce tot umblă pe sub brazi.
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Capra noastră-mpestriţată,
Ce stai aşa supărată?
Spune doar făr’ de necaz
Ai mâncat tu ceva azi?
Behehe, behehe, behehe, behehe,
Behehe, behehe, behehe, behehe.

Foaie verde de alună,
Ia-ţi căpriţă sara bună,
Hai căpriţă, hai afară
Că la anul venim iară!
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Foarte frumoase versuri, eu nu le-am stiut niciodata, acum promit ca le invat!
Si inca ceva, dragutul de copil, a apreciat foarte mult caprita, a dansat-o de podea, .... a sucit-o pe toate partile, ... si ... i-a facut si doi cercei!!! (Apropo, i-a trecut de tot de telefon pe ziua de azi, fhiu! Bine c-am scapat! A fost o zi tare frumoasa! :))

Acum ia priviti ce zambet sugubat are caprita noastra cu cerceii!

 Ei?? Daaaa, frumosi tare! N-aveti ce zice, oricat ati fi de pretentiosi! :)

....cercei rosii, din fir, dat pe furculita, asa cum l-a invatat doamna. Multa sanatate si fericire ii dorim doamnei, ca taaare cumsecade mai este!
Pe copil nu pot sa vi-l arat, ca e secret, dar cerceii ...mai de aproape? ....Cum sa nu?! :)

Ce casa cu etaj si-au facut piticii astia !!!

- Fiiiuuuuu!!! Multe am vazut la viata mea dar asa ceva ....?!

- A cui o fi maica, a cui o fi?!

- Am auzit ca niste pitici umblau asta vara sa cumpere teren. 
Ei or fi facut-o?

- Nu stiu maica, nu stiu, da-s oameni gospodari, n-am ce zice!